Pentru minunea care esti..

“Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi mai ales înţelepciunea pentru a face deosebirea între cele două posibilităţi”

- Marc Aureliu

Lumea vrea mereu sa schimbe cate ceva. Isi schimba culoarea parului, atitudinea pentru a fi placuti, masina pentru a impresiona, hainele ca sa fie in trend, gandirea pentru a fi acceptati si tot asa.
Dar sunt si oameni care isi doresc nu doar sa schimbe ceva, ci si pe cineva. Isi aleg un partener, poate din teama de a nu fi singuri, care in prima faza pare a fi exact ceea ce isi doreau, insa cand isi dau seama ca nu e cum credeau, cum se asteptau incep sa il schimbe. Incepe sa il transforme pe omul de langa el in ce isi doreste el de fapt. Daca e gras il vrea slab, daca e bruneta o vrea blonda, daca e prea alba o vrea bronzata etc etc etc.

Am incercat candva sa schimb pe cineva, sau mai bine zis am asteptat cu rabdare ca la un momentdat se va schimba, si ca va fi omul pe care mi-l doream 100%. Si el la randu-i isi dorea sa schimbe anumite aspecte din mine. O prostie. Nimeni nu se schimba cand vrei tu, si nici cum vrei tu. Eventual sa iti faca uneori pe plac, dar de schimbat te schimbi cand esti pregatit, cand simti ca e momentul ori cand nu ai incotro. Si pentru asta e nevoie de curaj. N-ar fi mai bine sa gasesti acea persoana care sa fie exact asa cum iti doresti fara a incerca sa modelezi sufletul unui om? E adevarat ca e mult mai simplu sa ii ceri altuia sa se schimbe.
Cand ne despartim, cand suferim alegem sa ne "schimbam"..la exterior; ne tundem, ne vindem telefonul sa nu ne mai aminteasca de pozele pe care i le-am facut iubitului, ne imbracam altfel, ne mutam, ne facem alti prieteni, ne schimbam parterenul. Zicem ca o luam de la 0 si wow cat de mult ne-am schimat. Nu e decat o amagire. Pentru ca in fond, nu ai schimbat nimic in fiinta care esti.

Cand m-am despartit, iremediabil si irevocabil, am stiut ca va fi o despartire pentru totdeauna si am ales sa fac schimbarea in mine. Era momentul. Obligata de imprejurari, dar am ales sa incep din interior. M-am perpelit pret de cateva luni, luni in care am derulat 10 ani precum un film ca sa inteleg ce anume este nevoie sa schimb. A fost foarte greu, dureros sa lupt cu ego-ul meu, cu trecutul, cu obisnuintele, cu atasamentul. Dar, cu rabdare si iubire am reusit. Inca mai schimb lucruri si le voi schimba tot timpul. Dar, am ales. Acesta este primul pas pentru a incepe sa te schimbi: sa alegi. Nu alegi intotdeauna bine, insa doar alegand iti poti da seama ce este de schimbat. M-am luptat cu mine, am ales sa nu fiu o victima pentru ca lumea sa nu ma vada o victima. Am ales sa merg drept, am ales sa ma schimb si poate cine stie, usor usor sa ii schimb si pe cei din jurul meu prin atitudinea mea.

Ca sa schimbi, sa alegi, sa actionezi, este nevoie de curaj. Este nevoie de curaj sa incepi o afacere, e nevoie de curaj sa te indragostesti, e nevoie de curaj sa spui STOP! si sa o iei de la capat, e nevoie de curaj sa spui cand iubesti si sa spui ce te nemultumeste. E nevoie de curaj sa scrii despre ceea ce simti, sa te arati lumii.
Poate ca nu am eu cum sa schimb lumea, poate ca nu voi reusi sa ii fac mai buni pe oamenii care au uitat de inima lor, poate ca nu voi reusi sa ii schimb pe oamenii saraci in bogati, poate ca nu voi fi convingatoare cand voi spune cuiva sa isi schimbe camasa alba cu cea albastra. Insa, sper sa reusesc sa schimb bucati din oameni prin iubirea, bunatatea, aprecierea si respectul pe care le-o transmit.

Cand alegi sa urci pe un munte foarte inalt si destul de periculos ai nevoie de curaj. Stii ca sunt sanse sa te intorci, sau sa nu te mai intorci inapoi. E un risc. Ajungand in varf ti se schimba starea de spirit, vezi lumea cu alti ochi, vezi cat esti de mic in comparatie cu muntele si cat de mare esti in comparatie cu restul care nu au curaj sa o faca. Stii ca ajungand inapoi nu vei mai fi la fel cum erai, ceva in tine s-a transformat, te-a transformat. Orice alegere faci are si o parte buna are si o parte mai putin buna. E cu dus si intors. Unii aleg binele, altii raul. Si asa cum am invatat la chimie, ca prin amestecul a doua substante are loc o transformare, asa si omul prin "amestecul" cu o stare, o situatie se transforma. Depinde de fiecare cum se lasa transformat. Te schimbi daca accepti transformarea si alegi spre ce directie sa mergi, spre bine, sau spre rau.

Am inteles ca schimbarea este in noi, nu in afara noastra. Schimbare inseamna acceptare. Sau acceptare inseamna schimbare. Oricum, ca sa poti schimba ceva in tine este important sa te accepti, sa iti accepti deciziile, sentimentele si sa iti asumi.
Nu trebuie sa asteptam pe cineva, sau ceva anume ca sa se intample schimbarea. Schimbarea incepe cu tine, din tine. Uita-te la tine, uita-te in tine, vezi ce nu-ti place si schimba, vezi ce te impiedica sa evoluezi si schimba. Impaca-te cu trecutul, accepta-ti gresilele pe care le-ai facut. Schimba-te intr-un om mai bun, mai iubitor, mai fericit.

Vad tot mai multa lume trista, ingandurata, fara licarire in privire. De ce? Pentru ca nu au curaj? Nu vor sa se accepte asa cum sunt? Nu se iubesc suficient de mult? Le e teama sa iubeasca?

Scriu pentru minunea care am aflat deja ca sunt si scriu pentru minunea care esti si poate nu ai aflat inca, insa sunt convinsa ca fiecare va afla asta la un moment dat..

Daca as fi fost barbat..

Daca as fi fost barbat? Cu siguranta as fi fost barbat. Dar barbat, nu băiet. Baieti "ie" multi.
Daca as fi fost barbat as fi riscat, fara sa imi pese ca imi ciopartesc din asa zisa masculinitate.
Daca as fi fost barbat as fi recunoscut ce ma doare, ce ma nelinisteste, ce ma fericeste fara sa ma gandesc ca voi fi prost inteles. As fi ales sa fiu primul barbat de pe Venus pentru a putea intelege femeile, pentru a stii cum sa le vorbesc, cand sa le ascult, sa inteleg din ce sunt facute..

Ma intreb ce se intampla cu mamele de baieti, ce educatie le dau si dupa ce legi isi cresc baietii, ca doar ele sunt femei, doar ele stiu prea bine prin ce trece o femeie, cum iubeste, cum sufera. De ce nu spun toate lucrurile astea si baietilor lor ca ei sa cunoasca mai bine femeia? Sa o cunoasca, sa o respecte si sa o iubeasca in toate starile ei.
Se incapataneaza ele sa faca din ei adevarati barbati, cred ele.

Nu stiu cum aleg alte mame sa isi creasca baietii, eu insa stiu cum aleg sa il cresc pe al meu baiat. Aleg sa il cresc cat pot de corect, sa aiba coloana vertebrala, sa stie cum sa transmita cand are ceva de spus, sa plece dintr-un loc daca simte ca nu ii mai apartine, sa nu lase pe nimeni sa il schimbe, sa stie sa aleaga ceea ce este bun si frumos de la viata. L-as invata tot ce se poate despre specia umana, despre psihologie, sa recunoasca cel ce ii e prieten adevarat sau dusman sa intre in contact cu cat mai multi oameni, doar asa i-ar putea cunoaste mai bine si doar asa s-ar cunoaste pe el mai bine. Il las de pe acum sa aleaga el cand e ceva ce il vizeaza, il las sa incerce singur sa faca ceva pana reuseste chiar daca lui i se pare dificil, il incurajez si ii arat cat este de minunat. Cand nu voi mai fi langa el, vreau sa am linistea ca a devenit un Barbat care are notiuni despre ceea ce inseamna viata si cum sa fii Om. Pentru mine parerea lui conteaza, si ii arat ca iau in calcul ceea ce isi doreste in limitele posibilului specifice varstei, il invat ce inseamna NU si ii aduc argumente chiar daca uneori nu ii sunt pe plac.
Il ajut sa gaseasca un echilibru intre inima si minte.

Daca as fi barbat.. Dar cum nu sunt barbat.. Voi ajuta totusi cu ceea ce am invatat, constientizat pana acum, sa asez cateva bucati in constructia a ceea ce va deveni el, la un moment dat, un Barbat.

Fericirea are chipul tau!

Multi oameni se perinda prin vietile noastre, prin suflete, pe strazile si in casele noastre, insa nu multi si raman. Unii ne impacteaza putin, altii ne ravasesc si ne zguduie fiinta. Nu oricine te poate face sa ajungi la tine, sa iti dea jos toate straturile pe care le-ai asezat ani buni cu sarguinta, ani in care ai crezut ca te stii. Pana in momentul cand apare acela care te-a aflat si asa ai aflat cat de incomplet erai.

Te bucuri cand iti cumperi o haina noua, cand primesti flori, si rosesti la cate un compliment neasteptat. Dar, pana nu simti fericirea atunci cand te uiti in ochii lui, pana nu iti bate inima, biata de ea de parca mai mai sa iti iasa din piept, pana nu iti tremura toti muschii, si simti cum celulele din zona de control a activităților motorii te lasa, de parca ai suferi de Parkinson, pana cand iti dai seama ca oricat te-ai stradui sa scoti un sunet gura ti se inclesteaza pentru ca ceea ce simti e mai presus de cuvinte, pana nu devii constient ca esti una cu respiratia ta, nu iti dai seama ce el e fericirea ta, din tine.

Sunt momente cand plangi de dor, si te intrebi: Tu dor, unde te-ai dus? Sunt momente cand simti ca tot ceea ce trebuie sa faci este sa ai rabdare, sa iubesti curat. Sunt momente de care trebuie sa te bucuri oricat de putin sau mult ar dura, insa daca te ravasesc, cu siguranta acel cineva te-a facut sa te uiti catre tine, sa ajungi la tine. Si il recunosti, si il adori atunci cand te uiti la el pentru ca te vezi pe tine intreg. Simti ca nu l-ai intalnit doar in viata asta, simti ca dincolo de toate simtamintele este ceva memorat in ADN, care vine de dincolo. Simti ca ai sentimentul de Acasa, de regasire.

Ca sa ajungi la nivelul cel mai profund al fiintei tale nu este nevoie decat sa recunosti tot ceea ce te-a ravasit, sa il accepti pe celalalt ca facand parte din tine si sa risti orice si oricat daca simti ca el este fericirea. Sa te accepti pe tine asa cum esti in calitatea de a fi om si sa il lasi pe celalalt sa activeze doar butoanele de ON din tine.
Fericirea este mai mult decat un chip, fericirea vine si iti da jos toate miturile pe care le-ai construit, vine si te intoarce pe dos ca pe o camasa, te dezgoleste de toate principiile si te lasa pe tine sa alegi. Tu poti sa alegi fericirea prin eliberarea crezurilor, stereotipurilor ori din teama, teama de a nu te arata in toata savoarea ta, poti sa alegi sa nu joci cu cartile pe fata, insa nici fericirea nu o poti cunoaste.

Ceasul ticaie, timpul nu sta sa ne gandim si sa ne tot razgandim noi pana cand credem ca va fi momentul potrivit. Momentul este sa actionezi acum pentru a-ti gasi si construi fericirea. Mult timp nu mai avem, desi uitam deseori asta. In loc sa amanam ceea ce vrem cu adevarat, din teama de a nu fi judecati, mai bine am trai dupa regulile inimii noastre pana nu ne apropiem prea repede de sfarsit.

Fericiti cei cu inima curata..

EA este..

De-a lungul vietii avem tot felul de prieteni; unii mai apropiati, altii pentru o scurta perioada, cert este ca pe toti ii numim prieteni. Ne place sa ne imprietenim, dar cati construiesc prietenii solide si de durata? Unii apar in viata noastra pentru a ne invata cate ceva, despre viata, despre noi, despre ei, altii apar ca sa ii invatam noi pe ei.
Am avut prieteni, prietene, pe unii ii mai vad si azi, de altii aud foarte rar, pentru ca fiecare a luat-o pe drumuri diferite. Acum au ramas pe langa mine doar prietenii adevarati si de calitate. Ii respect si iubesc pe fiecare. Fiecare este pentru mine deosebit. Insa acum voi vorbi despre EA.

Acum cativa ani, prin 2008 mai precis, am cunoscut-o pe EA. I se citea candoarea in ochi si frumusetea pe chip. Am placut-o mult si simteam ca si ea ma place. Se spune ca iubirea o gasesti in cele mai ciudate moduri si atunci cand te astepti cel mai putin. Pe ea am cunoscut-o la un interviu. Da! Eram in cautare de job, aplicam intens la mai multe job-uri care mi se potriveau, iar la un moment dat m-a sunat ea, pentru a stabili o intalnire pentru un post intr-o multinationala. In dimineata cu pricina m-am aranjat, mi-am luat si tocurile pentru ca asa e frumos, plus ca prima impresie conteaza. Cladirea unde trebuia sa ajung era la Herastrau. Exista totusi o mica problema. Mai aveam 20 min pana la ora stabilita iar eu eram pe partea cealalta a lacului. Daca as fi luat un taxi ar fi facut Ocolul Herastraului in 20 de ore, asa ca mi s-a parut mai rapid sa iau....vaporasul.:) Si cum minutele treceau a trebuit sa sun sa anunt ca voi intarzia cateva minutele deoarece ma aflu pe vaporas. Tin si acum minte pauza din telefon, timp in care ea clar s-a socat. Cine sa se duca la interviu cu vaporasul..totusi? Si dupa ce am fost clatinata de vaporas, si clatinandu-ma si pe tocuri pe un drum neasfaltat, am ajuns in cele din urma in imperioasa cladire. Ei bine, jobul nu mi se potrivea, insa ea, draga de ea, m-a intrebat daca sunt de acord sa imi trimita cv-ul la o alta companie, companie unde urma si ea sa se angajeze. Si asa am devenit colege, apoi usor usor prietene.

Cand ma gandesc la EA acest cuvant "prietena" pare atat de lipsit de sens si esenta. Ea este mai mult decat o prietena, ea este o parte din mine, ea este ratiunea si simtirea mea, atunci cand eu mi le pierd, este acolo de cate ori cad ca sa ma ridice, sa ma imbratiseze cand plang, sa ma incurajeze cand sunt confuza. Ce apreciez cel mai mult la ea este ca ma lasa sa ma descurc singura, sa iau deciziile pe care le consider eu, ea doar este acolo in cazul in care tip de tristete, sau urlu de fericire, ea este acolo indiferent daca alegerile mele sunt corecte sau nu, este acolo tot timpul pentru mine, precum o mama care isi observa puiul din umbra, stie tot ce face insa il lasa pe el sa actioneze, ea fiind acolo oricand acesta ii cere ajutorul.
Ea este umarul pe care pot plange, mana care ma mangaie, zambetul care imi alina tristetile, ea este amuleta mea. Stiu ca ea nu ma judeca. Pot fi eu insami fara sa ma gadesc ce parere si-ar putea face despre mine. Nu e nevoie, nu si-a facut doar o parere despre mine, stie perfect cine sunt si ma iubeste asa cum sunt. Iar eu o iubesc sincer si neconditionat in viata asta, si din alte vieti.
EA este..

INfidelitate

FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

Suna bine acest latinesc "fidelis". Eu l-as scrie "fi delice". Iubeste cu delice, nu cu plictis. :)
Aparent, diferenta dintre INfidelitate si ÎN fidelitate nu e prea mare. Totul consta intr-o "caciulita" pe care o poti pastra sau o poti imprumuta, si o mica pauza intre cele doua cuvinte, pauza de care avem uneori nevoie.
Ani de zile am crezut in fidelitate. Credeam ca atunci cand iubesti nu ai nevoie de altceva..in plus.
Sunt oameni carora le este suficienta o singura persoana, altii care au nevoie de mai multe persoane pentru a se simti impliniti. Fiecare face cum simte, cum isi doreste si cel mai bine ar fi sa invatam sa nu mai judecam.
Dupa mai multe cugetari, constientizari, experiente, am inteles ca nimic nu trebuie sa fie asa, sau asa, corect sau incorect. E bine sa faci ceea ce simti si ceea ce are nevoie sufletul tau, care de multe ori nu este inteles de alte suflete. Si nici nu trebuie. Sufletul tau este tot ceea ce conteaza pentru tine.

Am inteles ca indiferent daca TU esti iubita oficiala, ori daca el are o iubita oficiala iar tu esti cea de-a "noua", tot ce conteaza este ceea ce este intre TINE si EL. Nimic altceva. Iubeste oficial! Acele momente, trairi in care simti ca nu mai ai nevoie de nimic, ca timpul se opreste pe loc iar inima incepe sa iti bata din ce in ce mai tare sunt momentele tale de cea mai mare oficialitate.
Toti vrem iubire, cautam iubire, dam iubire asteptand iubire la schimb. Ne schimbam iubitele/iubitii ca sa mai adunam niste iubire. Oricata iubire am avea in noi, dispusi sa o impartim cu ceilalti, oricat de mult ne-am iubi si oricat de frumos si divin este momentul cand iubesti, nimic nu se compara cu trairea de a fi iubit de cel pe care il iubesti si tu.
"Daca nu era cu tine, te-nsela cu tine." zise Uzzi. Eu as zice: Daca nu era cu tine, te iubea tot pe tine. :)

In loc sa dai cuiva Add pe Facebook, mai bine ti-ai da TIE..

Cand vei invata din greseli, cand vei incepe sa vezi oamenii cu inima si nu cu ochii, cand vei simti cu buzele si nu cu degetele, cand vei face doar bine, cand vei fi pozitiv indiferent de situatie, cand ii vei accepta pe oameni asa cum sunt, atunci vei stii ca meriti tot ce ai, meriti tot. Acceptandu-i pe cei din jur, acceptand ce ti se intampla, te vei accepta si pe tine.
Sa nu uitam ca tot ce ni se intampla e spre binele nostru.
Meritam sa meritam tot.

Libertate. Toata lumea isi doreste libertate. Se lupta pentru libertate. Dam vina pe toti cei de langa noi, devenim victime si urlam din toti rarunchii ca vrem libertate. Ne casatorim si vrem libertate, divortam si vrem libertate, facem copii si vrem libertate, ne angajam dar vrem libertate. Liberte toujours!!!

Copilul meu s-a imprietenit cu copilul din mine si l-a invatat sa redevina liber. L-a reinvatat sa nu mai ia lucrurile in serios, l-a invatat sa mearga descult prin ploaie, sa se dea in leagan fara sa ii pese ce cred "oamenii mari", sa rada atunci cand simte si sa iubeasca sincer si neconditionat.

Liberi venim pe Pamant si tot liberi ar trebui sa si plecam. Libertatea este in noi, nu in afara. Trebuie doar sa fim constienti de ea. Este minunat sa poti fi liber desi esti intr-o relati; iar cel mai minunat este ca partenerul tau sa nu iti ingradeasca libertatea. Asa cum spune Osho "Nimeni si nimic nu ne apartine!"

Sa fii liber inseamna sa iti eliberezi mintea si sa iti deschizi sufletul.

Mai bine ti-ai da Add tie, mai bine ti-ai da Like pentru orice gand bun pe care il ai, mai bine ai da Tag with Myself si Check-In in My Heart, In a Relationship with ME, sau I am feeling blessed in my soul. Mai bine dai Block fricilor si Delete supararilor, si Fallow for my happiness...

RE In Carnare.. RE In Iubire..

Eu cred in reintrupare. Cred ca sufletul unui om a imbracat mai multe trupuri de-a lungul timpului. Trupul, care nu este altceva decat un instrument pentru a ajuta sufletul sa isi desavarseasca calatoriile. Tu esti sufletul tau, tu nu esti corpul tau. Frumusetea interioara este cea care conteaza.

Totul e un REpetir, pana iti iese, pana intelegi, pana evoluezi. Si cum poti sa intelegi daca nu incercand, riscand, iubind. Am inteles ca, cu cat dai mai mult cu atat primesti mai mult. De tine depinde. Uneori te multumesti cu firimituri, alteori vrei mai mult. Conteaza ce anume iti hraneste sufletul si mai ales cat.

Pana acum nu am gasit o meserie care sa ma reprezinte, care sa ma defineasca, ori nu m-a gasit inca. Cert este ca am gasit iubirea, si iubirea m-a gasit pe mine. Este cel mai important lucru pentru mine care nu face cat nicio meserie din lume, si care isi face meseria bine daca este impartasita, traita, simtita, hranita. Zilnic ma duc la acest "serviciu" al meu nerabdatoare sa practic aceasta frumoasa meserie de a Iubi.
-Cati ani ai? - 32
-Si ce meserie ai? - Iubesc!

Toti oamenii dispun de aceleasi unelte, toti au un bine si un rau in ei, o parte frumoasa si o parte mai putin frumoasa, important este ceea ce alegi, ce te defineste. Si usor usor devii TU. Cand afli cine esti, ce vrei, cand te vezi pe tine prin celalalt intr-un mod constient, realizezi ca esti UNIC.

De multe ori am simtit iubire pentru cate un EL care nu imi impartasea aceleasi sentimente insa imi ziceam: Si ce daca nu ma iubeste! Poate nu stie, ori nu vrea, ori nu simte! Important este ca eu Iubesc. Ma gandeam ca sigur acel EL are nevoie de iubire din moment ce simt iubire. Si daca tot am atata iubire, nu e pacat sa nu impart? Apoi mi-am zis daca nu cumva EL doar era oglinda mea care ma facea sa vad iubirea din mine. De mine depindea apoi ce sa fac cu aceasta iubire: sa o dau, sa mi-o redau..

Toti pe care i-am iubit pana acum m-au ajutat sa ma intorc spre mine, spre iubirea din mine. Spre oglinda-mi.
Si am vazut atatea oglinzi; ba prafuite, ba crapate, ba mici sau parabolice, sferice, insa la un moment dat m-am oprit in fata unei oglinzi. De fapt, ea s-a asezat in fata mea pentru a ma arata. O oglinda care ma ravasea si linsitea in acelasi timp. Cea mai curata, cea mai frumoasa oglinda de pana acum. Si m-am uitat la ea, si i-am vorbit si am facut ceva ce nu am mai facut pana acum. M-am uitat si am tacut. M-am uitat la ea si am ascultat in tacere. Mi-am ascultat tacerea. M-a ajutat sa ma vad, sa vad ca sunt unica si minunata la fel ca fiecare dintre toti cei intrupati in aceasta viata. Si cum sa nu iubesc aceasta oglinda, cum sa nu ma iubesc? Cand toti suntem unul si unul suntem toti si toti suntem Dumnezeu.


RE in Carnare, in Intrupare, in Fericire, in Incurajare, in Candoare...REstul e IUBIRE!

Pari(s)u' .. il iubesc!

Am un As in Marea Manecii. De ce? Pentru ca acolo se revarsa el dupa ce strabate 777 km pentru a ma intalni. Trece pe sub poduri, SENAvigheaza zi si noapte doar doar sa ma vada. Ma venereaza precum Dea Sequana.
Cand vreau sa trag o gura de aer imi asez picioarele pe Pont Noef sau Pont des Arts, insa eu il prefer pe Pont Louis Philippe, acolo imi gasesc echilibrul, acolo ma regasesc, acolo pot sa tac si sa il aud cum trece pe sub mine.

Imi place sa fiu a lui Dame de Paris, sa ne iubim in stil romanesque, cu accente naturaliste in contraste medievale, cu forme regulare bine definite.

Este Campul meu de Elysee. Il strabat fara a ma plictisi, fara a obosi, pentru ca stiu ca atunci cand ma astept mai putin ma va sageta cu arcul lui triumf. Si daca nu ma opun, si daca am rabdare il voi intalni iar si iar. Este pretutindeni. In fata mea ca sa imi arate frumuseti, sa ma indrume spre minuni, in urma mea ca sa imi arate ce am gresit sau ce nu am inteles, in stanga si in dreapta ca sa ma sustina atunci cand imi este greu, atunci cand ma ratacesc. De aceea nu mi-e teama. El este Parisul meu.

Ca sa ma lumineze deplin este nevoie sa urc 324 metri. Si ii urc pentru ca stiu ca il voi intalni, il voi putea vedea oriunde as intoarce capul. In varf totul devine mult mai clar.

El este Inima mea Sacra. Oricate trepte as urca pana la el stiu ca a meritat intreg efortul.

Este cavalerul meu care detine toate armele, pregatit sa le foloseasca pentru a ma proteja, pentru a ma iubi, pentru a ma implini. Nu vreau sa il schimb, nu vreau sa il ranesc, nu vreau sa fie altceva decat ceea ce este; pentru mine este perfect in imperfectiunea lui.
Este strada pe care m-am regasit, este felinarul care ma lumineaza, este podul care ma sustine, este raul care se revarsa in mine.

Pari(s)u' .. il iubesc!

Stii sa ierti?

Multi stiu a iubi, prea putini a ierta. Insa, cred ca daca stii sa iubesti, stii sa si ierti. Important este sa vrei.
Ca sa poti ierta trebuie sa iti recunosti vina, sa iti accepti greselile, si in aceeasi masura sa ii accepti si celuilalt greselile. Doar nimeni nu e perfect.

Iertarea este un fel de a iubi.
Iertarea nu este un sentiment; este o forma de implicare. Cu cat esti mai ingaduitor atat cu tine cat si cu ceilalti, cu cat nu porti pica cuiva, cu cat iti pasa de celalalt, cu atat iti este mai usor sa ierti. Iertandu-l pe celalalt, te ierti implicit si pe tine, intr-o oarecare masura.
Cand vei putea sa te ierti pe tine, abia atunci vei putea sa il ierti si pe celalalt. Este ca si iubirea. Abia dupa ce inveti sa te iubesti vei putea sa ii iubesti si pe ceilalti.

Daca alegi sa judeci devii judecator, iar celalalt inculpat. Daca alegi totusi iertarea, esti cu un pas inainte, inaintea celor care nu o fac.
Iertarea este o expresie a iubirii. Se spune ca doar cei puternici pot ierta. Ier-tare..Esti-tare! :)

Intr-o relatie ar trebui sa fim egali. Nu suntem perfecti, insa suntem adulti, si pentru a dezvolta o relatie frumoasa si sanatoasa trebuie sa ne cunoastem dorintele unul altuia, astfel sa nu fie nevoie sa ne cerem prea des iertare sau sa fie necesar sa iertam.
Ca sa eviti sa iti ceri iertare gandeste de doua ori inainte de a spune ceva. E mai simplu. Iar daca ai gresit, recunoaste si cere-ti iertare. E la fel de simplu.

Tu singur poti decide ce vrei, ce te multumeste, ce te necajeste etc. Important este sa poti comunica despre toate acestea.
Cheia e la tine.

De ce iubim barbatii?!?

De ce iubim barbatii?!

Atunci cand ne imbratiseaza, ne simtim atat de mici incat stim ca nimic rau nu ni se poate intampla.
Atunci cand sunt raciti, se comporta ca si cum trec prin tragedia vietii lor.
Sunt niste copii mai mari pe care ne place sa ii rasfatam.
Desi ne supara uneori, stiu sa isi ceara iertare fie cumparandu-ne flori, fie facandu-ne sa radem.
Desi nu isi cer iertare, noi stim ca in sinea lor le pare rau.
Desi sunt gelosi nu iti spun, insa iti arata.
Au nevoie sa iasa la bere cu baietii.
Nu observa cand ne vopsim, tundem, schimbam rochia.
Ne iubesc si nemachiate, ciufulite, somnoroase.
Vor sa lupti pentru ei.
Vor mereu sa fie laudati, apreciati, mangaiati.
Fara ei nu am mai avea cele mai de neuitat placeri carnale.
Stiu unde sa ne atinga, si trupeste si sufleteste.
Sunt complecsi, dar incompleti fara noi.
Pentru ca ei sunt barbati, iar noi femei..


M. Cartarescu in "De ce iubim femeile".

Dedic textul de mai jos tututor barbatilor iubiti bine, dar si celor care isi doresc sa fie iubiti..

"Pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare şi grasuţ, pentru ca au feţe cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e sila. Pentru ca nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii traşi inapoi şi nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neaşteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indrazneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca sa-ţi arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare şi marunte din casa fara sa se laude cu asta şi fara sa ceara recunoştinţa. Pentru ca nu citesc reviste porno şi nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care şi le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate şi de neinţeles. Pentru ca işi deseneaza şi-şi picteaza feţele cu atenţia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subţirimea lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetiţe. Pentru ca-şi ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca şah, Whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine caştiga. Pentru ca şofeaza prudent in maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop şi treci pe zebra prin faţa lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minţi. Pentru ca-ţi spun "te iubesc!" exact atunci cand te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru ca nu se masturbeaza. ... Pentru ca din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastra se roteşte ca o planeta greoaie, mereu şi mereu, numai in jurul lor."

Love myself..

"Dumnezeu vrea sa ne iubim pe noi insine, dar in El, nu cu o iubire egoista". (Jean-Claude Larchet)

Un prim pas spre iubirea de sine este iertarea. Iarta-te pe tine, iarta-i pe toti fata de care ai gresit, iarta-i pe cei care ti-au gresit, iarta tot. Doar iertand te poti elibera si astfel lasi sa infloreasca iubirea.
Suntem in cautare de iubire peste tot, vrem sa primim iubire, cersim iubire, credem noi ca si oferim iubire. Dezamagirea este mare cand nu e cand vrem noi dar mai ales de la cine vrem. Si ne tot invartim in acest cerc pana cand constientizam, asta intr-un caz fericit, ca cea mai importanta este iubirea de sine.

Cum sa vrei sa fii iubit, sa iubesti, daca nu esti in stare sa te iubesti pe tine, sa te accepti asa cum esti, cu bune, cu rele, un cumul de calitati si defecte?
Cand vei intelege ca esti un imperfect perfect, cand vei intelege ca totul este relativ, ca daca pentru unii esti urat asta nu inseamna ca nu esti frumos pentru cineva, ca daca pentru unii esti un las, pentru cineva esti cel mai puternic om, atunci vei intelege ca acel cineva esti chiar tu. Trebuie doar sa descoperi ca iubirea este in tine si ca sa o primesti trebuie sa stii sa o oferi. In primul rand tie.

Cand vei intelege ca iti esti suficient, atat de suficient incat nu ai nevoie de cineva care sa te gadile cand esti trist, care sa iti tina companie cand te simti singur, care sa te ridice cand simti ca te prabusesti, cand vei intelege toate astea vei stii ca toata forta pe care o cauti in afara este de fapt in tine. Mereu a fost acolo insa nu o vedeai pentru ca erai prea ocupat sa o cauti in alta parte.

Ca sa ajungi sa te iubesti iubeste-l pe Dzeu, iubeste tot ce te inconjoara. Iubeste! Trebuie sa te cunosti foarte bine, sa te accepti exact asa cum esti, sa iti asumi orice alegi sa faci, sa ai rabdare cu tine si sa gandesti ca orice s-ar intampla vei reusi pentru ca esti un luptator. Nimeni nu primeste mai mult decat poate duce.

In zilele noastre, tot mai multi oameni iubesc lucrurile si folosesc oamenii. Trist! Eu aleg sa folosesc lucrurile pentru a le arata oamenilor ca ii iubesc. Insa fiecare alege, fiecare are drumul lui si fiecare suporta urmarile actiunilor sale.

Ai incredere in tine, fa pace cu ego-ul tau, spune "nu" atunci cand simti, invata sa ai rabdare, fii pozitiv, petrece timp cu tine, accepta-ti defectele, spune Te Iubesc atunci cand simti, renunta la invinuiri, impartaseste-ti gandurile, mergi prin ploaie, asculta-ti inuitia, viseaza, spera si mai ales traieste. Aici. Acum.

Amanam

Tot timpul amanam cate ceva. Credem ca avem timp sa le facem mai tarziu, sau maine, sau chiar peste o saptamana, o luna. De ce ne e asa greu sa facem fix atunci cand simtim? Credem ca avem toata viata inainte, insa viata este aici si acum, nu mai tarziu. Ajungem (intr-un caz fericit) la 70-80 ani, simtim cum ni se apropie sfarsitul si abia atunci ne dam seama ca am tot amanat si nu ne-am bucurat suficient. Par multi ani 80, dar cred ca atunci cand ajungi la 80 ti se par mult prea putini, mult prea putini sa fi facut ceea ce iti doreai, prea putini sa fi spus Te Iubesc, prea putini sa fi spus, sa fi facut, sa fi trait..

Te-as..

Te-as iubi pentru ca ai aparut cand nu ma asteptam, speram, visam
Te-as iubi pentru ca nu esti frumos si poate nici destept pentru o alta, insa pentru mine esti
Te-as iubi pentru ca ma faci sa rad chiar si atunci cand nu vreau
Te-as iubi pentru ca stiu ca m-ai intelege chiar si atunci cand nici macar eu nu m-as intelege
Te-as iubi pentru ca imi trimiti flori exact cand ma astept cel mai putin
Te-as iubi pentru ca m-ai iubi cu defecte
Te-as iubi pentru ca m-ai placea si nemachiata
Te-as iubi pentru ca langa tine as fi eu
Te-as iubi pentru ca speri, traiesti, visezi
Te-as iubi pentru ca insumezi calitatile barbatului perfect....mie.
Te-as iubi pentru ca meriti...

De'scris d'in suflet!

Cred ca suntem pe pamant pentru acest lucru unic, sa iubim. Repet adesea celor ce vor sa ma asculte: Iubiti ce vreti, dar iubiti!” (Radu Beligan)

E frumos sa ai cui sa spui Te Iubesc. Cred ca acesta este motivul principal pentru care existam, sa descoperim iubirea, sa o crestem, sa o simtim, sa o impartim.

Pacat de cei ce au prea multe masti si nu o vad, nu o aud, nu o traiesc, pacat de cei ce au ca scop descoperirea altor lucruri si nu iubirea. Iubirea nu are varsta, nici o culoare anume si nici nu e de’scrisincuvinte. Dar cu siguranta iubirea de la 16 ani e diferita pe ici colo de cea la 30. La 30 ani apreciezi mai multe lucruri, le dai importanta, simti gesturile, te incanta atentiile, te bucura fiecare zambet pe care il primesti, exista respect. Iubirea o simti...
o traiesti...
te bucuri ca iti apartine...
ca ii apartii...

Nu este atunci cand vrem noi, nici cum vrem si nici pe cine. Totul se intampla cand incetezi sa mai cauti, sa alergi, cand te astepti cel mai putin.
In iubire nu exista reguli, conditii, miza, sa stii sau nu sa iubesti, nu trebuie sa te astepti la nimic. In iubire existi tu, in care il poti atrage si pe celalalt tot cu iubire si nimic altceva, fara strategii, scenarii si alte matrapazlacuri. As zice: Unde-s doi iubirea creste si matrapazlacul nu sporeste!:)
Raului e bine sa ii raspunzi cu bine, cu iubire; asa reusesti sa faci acel rau sa fie mai putin rau si fara sa isi dea seama cel care iti face un rau primeste putin din binele transmis de tine.
Iubirea isi gaseste adevarata implinire atunci cand este si impartasita. Si cand este reciproc impartasita apar stari de fericire, de exaltare, de uniune.
Daca timpul se opreste in loc atunci cand esti cu persoana iubita, daca simti acea vibratie in suflet atunci cand te priveste, daca constientizezi ca aceea e fericirea ta si vrei sa profiti de fiecare moment pentru a o petrece impreuna, daca ii simti prezenta celuilalt atunci cand nu este langa tine, daca ajungi sa comunici telepatic, empatic cu fiinta iubita, atunci eu asta numesc Iubire.
Daca in fiecare mancare, bautura, chip de pe strada iti apare cel ce il iubesti, daca simti ca vrei ca impreuna sa mutati muntii, sa mergeti impreuna in aceeasi directie, atunci eu asta numesc Iubire.
Atunci cand simti dorinta, liniste in suflet, cand o simti si cand il simti indiferent de distanta care va desparte, atunci cand pentru tine e cel mai frumos si bun om de pe Pamant, atunci eu asta numesc Iubire.
Poate ca uneori e nevoie de curaj sa iti deschizi sufletul, sa dai iubire si sa nu astepti nimic la schimb. Poate ca e nevoie de curaj sa te lasi vazut in toata plenitudinea ta fizica si sufleteasca cu riscul ca celalalt e posibil sa nu te placa exact asa cum esti. Dar pentru ca ai curaj nu te intristezi, stii ca nu este pentru tine si mergi mai departe pana il vei gasi pe cel ce te va gasi. Il vei recunoaste pentru ca te va placea in toate starile, trairile, cu toate emotiile ce te napadesc, te place chiar si atunci cand il superi, cand il enervezi, cand il contrazici,cand esti indezirabila, cand nu esti tu. Asta este iubire! Sa iubesti si sa fii iubit cu bune si cu rele, sa il accepti pe cel de langa tine asa cum este.
Lev Tolstoi scria: "Iubirea? Ce-i iubirea? Iubirea sta in calea mortii. Iubirea este viata. Tot ce inteleg, inteleg numai pentru ca iubesc. Tot ce exista, exista pentru ca iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu, si cand mori,inseamna ca tu, o particica din iubire, te intorci la izvorul vesnic al tuturor lucrurilor."