Visele iti schimba viata? Sau viata iti schimba visele?

"Viața este o succesiune de vise. Ambiția mea este să fiu un visător conștient, atât." Swami Vivekanada

Vis-a-vis de vis s-au scris multe. Cum ca in medie o fiinta umana petrece aproximativ 6 ani din viata visand. Pe multe le uita, pe unele nu le intelege, pe altele le ignora. Unele vise vin de la supraconstient, supraconstient care este inca ancorat in tine, de la inconstient, inconstientul care a trait milioane de vieti, si constientul, care apartine acestei vieti.

Daca am da importanta viselor, daca le-am deslusi poate ca am reusi sa legam visele de realitate si poate chiar sa ne schimbe viata.
Deosebirea dintre constient si incosntient este ca dorințele aparțin mintii constiente, nevoile apartin inconstientului si e foarte important sa intelegem deosebirea dintre cele doua.

Osho spune ca visele sunt creatii ale mintii: "Mintea e ca o oglinda in care se reflecta lumea. Imaginea din oglinda nu e reala; cand oglinda nu mai e acolo, imaginea dispare. Mintea este oglinda in care lumea este iluzorie. Ori de cate ori mintea este prezenta, tot ce se intampla este vis".

Ati avut vreodata vise premonitorii? Adica un fel de deja-vu. Unde ai senzatia ca realul se transforma in fantastic.
Numai in somn mai sunt uneori si vise urate, in realitate, cand visam cu ochii deschisi, visele nu pot fi decat frumoase. Ca daca nu ar fi frumoase nu am mai visa, spera.
Poate ca ar trebui sa dormim mai putin, sa visam mai mult cu ochii deschisi si sa ne schimbam viata..visand.
Oricat de mari si frumoase ar fi visele noastre, oricat de mult ne-am dori sa ne indeplinim un vis, cand te astepti mai putin ,vine realitatea si ne loveste din toate partile, moment in care esti pus la incercare si zdruncinat din toate incheieturile: renunti la vis sau, continui sa iti indeplinesti visul? Ai ceva de pierdut? Iar daca ai de pierdut, risti sa castigi altceva?

"Distanta dintre vise si realitate se numeste actiune", asa ca nu ai altceva de facut decat sa actionezi. Mai bine sa ai regretul ca ai incercat sa-ti indeplinesti un vis, decat ca nu ai incercat desi ai fi putut, dar din teama, lasitate ai preferat sa abandonezi. Uneori e mult mai usor sa abandonezi, insa luptand pentru ceea ce iti doresti realizezi forta mare pe care o ai in tine, incat uneori te surprinzi de cate esti in stare sa faci.
Poate ca ar trebui sa ne "trezim" si sa ne urmam visele, caci fara vise nu am cunoaste fericirea, si poate ca fara vise nu am ajunge nicaieri.

Sa nu uitati sa visati, mult, putin, aici, departe, cu ochii deschisi, cu ochii inchisi, dar sa visati! Sa visati constient, frumos si inspirat!

Ti-au schimbat visele viata? Sau, viata ti-a schimbat visele?

Platesc cu iubire

“Tineti minte! Tot ceea ce facem, de la gand, privire, gest, vorba, fapta, se inregistreaza undeva, in finitul care ne inconjoara si cand plecam din viata ne intalnim cu noi, fiind direct raspunzatori pentru tot ceea ce am facut”. Valeriu Popa

Tot ceea ce facem a devenit un troc. Mai nou, chiar si sentimentele se negocieaza. Negociem totul. Negociem salariile, negociem la piata, negociem relatiile. Tu vii cu banii eu cu iubirea. Am uitat sa mai daruim. Ne prostituam existential doar pentru a ne gadila putin ego-ul care se incapataneaza sa fie doar asa cum vrea el. Am inceput sa ne dezumanizam si cel mai trist este ca am intrat in toata valtoarea asta si nu mai realizam unde am ajuns.

Dau iubire indiferent de ce-mi oferi. Dau din timpul meu fara sa te intreb de ce nu ma cauti, dau din iubirea mea fara sa te cert ca nu ma iubesti, dau din atentia mea fara sa fac bot ca nu esti prezent cand iti povestesc ceva, dau din grija mea fara sa sar la gatul tau ca nu ai fost langa mine cand aveam mai mare nevoie de tine, dau din trairile mele fara sa-ti cer socoteala ca tu nu mi le impartasesti pe ale tale.
Eu, aleg sa fiu cumulul de fapte bune pe care le fac, sa fiu iubirea pe care o daruiesc.
Cand ma voi intalni, candva, cu mine vreau sa nu regret ca nu am daruit din timpul, suflul, trupul meu celor pe care i-am intalnit chiar daca a fost vorba de cateva minute sau de luni, ani. Am daruit din ceea ce sunt. Am fost creata sa ofer, nu sa cer. Am fost creata sa daruiesc iubire, nu sa cersesc iubire. Am fost creata sa iert, nu sa judec. Sper ca, datorita existentei mele, viata cuiva a fost mai mult sau mai putin atinsa.
Nu stiu cate relatii se mai bazeaza pe iubire sincera si profund reciproca. Acum, ne scoatem pe taraba ceea ce avem de oferit. Vino tu cu cateva kilograme de bani, ca aduc si eu cateva grame de iubire. Poate nu ne iese la cantar, dar promit, iti mai cumpar cate o floare din cand in cand.

Lumea se naste iubind…

Exista oare vreo aplicatie pe telefon care sa-ti spuna sa-ti traiesti viata? Sau sa iubesti? Sa te trezeasca dimineata si sa te anunte: Azi, nu uita sa-ti traiesti viata! Sau, Azi, spune-i cuiva ca il iubesti! Inventam tot felul de aplicatii, si am uitat sa ne reinventam, aplicam ce fac altii fara sa mai gandim daca este in accord cu sufletul nostru. Aplica-ti zilnic doza de iubire si vei sti sa daruiesti.

Intalnim de-a lungul vietii oameni care ne intristeaza, care ne fac sa suferim, ne izbesc sufletul de toti peretii fara sa aiba vreo remuscare, si suferi, si urli pana cand realizezi ca tu, in fond, nu pierzi nimic, ci doar inveti despre tine, despre ei, prin ei.
Sa invatam din toate aceste experiente si sa nu raspundem raului tot cu rau, prostiei cu impulsivitate, uratului cu dispret. Cu cat esti lovit din toate partile, cu atat iti doresti mai tare sa lupti, sa (te) transformi atat cat se poate.

Ne este dat sa intalnim persoane care ne mint, care ne ranesc, nu ca le-am fi facut noi vreun rau, ci de frica sa nu fie raniti, dau in noi ca sa se protejeze, cred ei. Nu inteleg de ce mint oamenii, de ce ii amagesc pe altii si ii scalda in promisiuni doar ca sa obtina ceva si apoi adio.
Le credem promisiunile, ne epuizam energia, ne setam niste asteptari si brusc, amagirile se transforma in dezamagiri.
Posibil, sa fie prea departe de inima lor, sa umble bezmetici dupa lucruri materiale si sa uite ca de fapt ei sunt Iubire.

Am inteles pana acum, ca cei care fug de iubire, de fapt, fug de ei, nu vor sa se cunoasca pentru ca le este frica peste ce vor da, adica, peste iubirea din ei.
Iubirea nu e rea, nu mai fugiti de ea, caci va veni momentul cand veti da ochii cu ea, cand veti fi goi, fara haine si fara bani si va va cere socoteala.

Lumea se naste iubind…

“La inceput dai din ceea ce ai. Apoi, din ceea ce esti!" Arsenie Boca