Evolution

Regia: Dumnezeu
Scenariul: Viata
Productia: Destinul
Rol principal: Subsemnata
Produs de: Visual Pictures
Distribuit in Romania de: De'scris in Cuvinte Entertainment
Tara: Romania



Candva imi doream sa devin actrita. M-am ales in cele din urma doar cu niste cursuri de actorie. Mi-au fost folositoare, dar intr-o zi mi-am dat seama ca cele mai bune cursuri de actorie mi le-a dat viata si ca de fapt joc in propiu-mi rol.
Platoul de filmare fiind planul acesta terestru, colegii mei de scena fiind prietenii, familia si toti cei pe care i-am intalnit indiferent pentru ce perioada, unii cu masti, altii sinceri, unii dandu-mi lectii si povete, altora dandu-le poate eu. Am facut chiar si cascadorii, a trebuit sa sar de la inaltimi pentru ca nu mai apartineam unui loc, am fost chiar si vatman, a trebuit sa schimb macazul de fiecare data cand trebuia sa o iau la stanga sau la dreapta, am fost circar, m-am scalambaiat in fel si chip pentru a face copiii sa rada, am fost romantica, am trimis scrisori de amor pentru bucuria unui suflet.


Am avut tot felul de roluri de: sora, mama, sotie, eleva, profesoara, scriitoare, am jucat in drame, in tragicomedii, in comedii (acestea sunt preferatele mele), actiuni, aventura, dragoste. Unii si-au luat bilet in primul rand interesati sa vada ce se va intampla, dar doar din curiozitati si rautati. Mancau floricele si ragaiau a Cola zicandu-si in sinea lor sau colegului de scaun "ia uite-o si p-asta", altora le-a pasat, si au fost acolo mereu, la aparitia fiecarui film, indiferent de tipul de film in care jucam, erau acolo pentru mine. Pentru mine ei stateau im primele randuri in sufletul meu, erau fanii mei iar eu fanul lor. Ei m-au aplaudat si incurajat de fiecare data, mi-au spus cand nu am facut ceva bine iar eu m-am vazut in ei, si asa am reusit sa ma perfectionez si sa indraznesc sa joc intr-ul rol foarte greu, provocator pentru sufletul meu, filmul Evolution.

Am citit doar o bucata din scenariu. Ceea ce citisem pana in acel moment ma ajutase mult sa stiu daca sunt in starea sa merg mai departe in acest film sau nu. Am citit doar o bucata pentru ca nu am vrut sa stiu ce va urma, am vrut sa il adaptez si sa il fac asa cum simt, consider. Iar regizorul, dragul de El, m-a lasat sa imi aleg eu singura replicile, colegii de platou, ora cand va incepe filmarea si costumele, de machiat ma machiez intotdeauna singura. Mereu a fost si este langa mine, stiu asta, simt. Este acolo ori de cate ori am nevoie. Doar il strig si imi sare in ajutor. Imi spune unde am gresit, ce ar fi fost mai bine sa fac, apoi ma lasa iar de capul meu sa ma descurc. Este langa mine tot timpul cu mana intinsa, doar sa strig Ajutor! si vine.

Dublu rol nu am jucat si nici nu as juca. Asta chiar nu as putea. Ar insemna ca o data sa fiu intr-un fel iar alta data sa fiu in alt fel, as fi in contradictie, si nu doar ca m-as nauci pe mine, dar chiar si pe ceilalti. Nu, asta nu e de mine. Dar joc in mai multe roluri in acelasi timp: comedii, actiune, aventura..

Am jucat in cateva filme de succes: Nasterea, Casatoria, Nasterea lui, Divortul, Renasterea, Iubirea dumnezeiasca, iar acum, dupa niscai experienta, joc in filmul Evolution.
In acesta voi juca pana la plecarea mea din acest plan fizic. Am fost aleasa, am dat casting si am trecut mai departe. Nu a fost deloc usor, dar am ales stiind ce vreau si mai ales unde vreau sa ajung. De mine depinde de acum cum voi performa pentru a finaliza acest film pentru a fi un succes pentru cea care sunt aici si acum si pentru cea care am jucat in toate rolurile din vietile de dinaintea acesteia.

Am primit flori, aplauze, laude si incurajari, dar deocamdata n-am luat niciun Oscar si niciun Glob de Aur, iar cum meritele le primesti la finalul unui film, asa imi doresc sa fiu nominalizata pe scena numita Cer pentru performantele pe care le-am adus in evolutia mea, iar premiul sa imi fie inmanat de insusi regizorul care regizeaza aceasta lume, dar mai ales pentru filmul in care joc Evolution, si anume Dumnezeu. Iar inainte de a-mi inmana marele premiu, trofeul, sa spuna: Inmanez acest Glob de Aur marelui castigator..pentru meritele pe care le-a adus in Evolution si cu urarea: Ai jucat minunat in toate aceste roluri, mai ales in Evolution si pentru asta nu mai este nevoie sa-ti mai reincarnezi rolurile pentru a juca in filme de duzina.

THE END.

Si era una..

Si era una la parinti
Si mandra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.

M-am gandit la ea si mi-au venit in minte aceste versuri. Asa o pot descrie. Nu sunt cuvinte mai potrivite pentru a o descrie. Am mai cunoscut si altele, diferite in felul lor dar, totusi, parca lipsite de acel ceva, de esenta, pana cand am descoperit acel lucru unic plin de savoare si mister, acea liniste care te implineste si simti ca nu mai ai nevoie de nimic. Si nu mai am. Am tot ce am nevoie. Mi-e suficient sa stiu ca exista, ca pot sa o ating, ca o respir, ca o traiesc. Pentru mine este cea mai pura "Cum e Fecioara intre sfinti".

In momentul cand mi-am deschis inima si am gasit Absolutul in ea, cu absolut tot ce imi era necesar pentru a fi in pace, armonie si pentru a ajunge la Dumnezeu, mi-am dat seama ca asa este iubirea autentica, fara proiectii si fara tristeti. Da, la ea, iubirea, ma refeream. La iubirea din el, el care reuseste sa fie acolo chiar si cand nu e prezent fizic, el care ma sustine, ma aprecieaza si ma iubeste indiferent de ceea ce intampinam, care stie cum sa imi atinga inima si stie cand si cum sa ii vorbeasca sufletului meu.
Ii multumesc Divinitatii pentru aceasta minunata si compatibila iubire care imi aduce acea liniste si acea regasire de care uitasem.

Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta. Emanuel Swdenborg

Eu cand vreau sa tac, tac

Idee forta:

Simt puritatea si pacea inauntrul fiintei mele, caci acestea sunt o forma rapida de a ajunge la Dumnezeu.

Una e sa vorbesti, si Ma una e sa taci! :)

Am citit carti, in dorinta de a afla raspunsuri, de a afla cat mai multe despre lume, despre mine. Am afla idei interesante, unele mi-au luminat atat mintea cat si sufletul, altele m-au pus pe ganduri. Dar, cred ca, raspunsurile de care aveam nevoie nu le cunoaste nicio carte. Toate raspunsurile erau deja in mine.

Am alergat haotic in aflarea unor adevaruri, in aflarea unor raspunsuri, insa, totul se afla in mine. Abia cand am activat capitolele care mi-au raspuns la intrebari am putut afla cunoasterea necesara-mi. Oooo, si e doar inceputul, cate mai am de aflat doar timpul le stie.

In fiecare, Dumnezeu a creat o biblioteca, de care ori nu stim, ori am uitat de ea, dar atunci cand am decis sa deschid cartea din mine, au venit si raspunsurile potrivite in drumul acesta al vietii mele.

Ca sa pot sa activez aceasta carte interioara, care nu este altceva decat sufletul meu, a fost necesar sa fiu in deplina pace cu detaliile vietii, sa devin constienta ca sunt iubire plina de pace.

Omul este singura fiinta careia ii ia 2-3 ani pana sa invete sa vorbeasca, 1 an si ceva pana sa invete sa mearga. Am invatat sa vorbesc, sa articulez cuvintele, iar acum invat sa tac. Uneori am vorbit mult, alteori ce nu a trebuit, am vorbit cand trebuia sa tac. Pana intr-o zi, cand am decis sa ma opresc din vorbit, sa tac cu gura, sa analizez cu mintea, si sa vorbesc cu sufletul.

Tu ai incercat vreodata sa taci? Sa-ti propui ca macar o zi cap-coada sa nu spui nimic nimanui, sa fii doar tu cu tine?
Nu e deloc usor, insa marea provocare nu cred ca sta in a tacea, ci in aceea de a te interioriza, de a te conecta cu sufletul tau. Nu era prima data cand ma duceam spre sufletul meu, insa, tacand m-am dus si mai mult catre mine, "minele" meu interior. Tacand, si mai ales, constientizand tacerea, am activat bunul din mine, am activat iubirea nemarginita.

Tacand intr-un mod constient, vei descoperi cartea din tine, vei ajunge la Dumnezeul din tine.

Tacand, nu doar ti se activeaza energiile, dar cand revii din tacere, iti dai seama ce cadou ai primit la nastere, acela de a vorbi. Si acesta este doar unul dintre multele cadouri pe care le-am constientizat ca l-am primit.

Ar fi frumos sa incepem sa apreciem toate aceste daruri, sa fim recunoscatori ca ne putem bucura de ele. Eu am ales sa o fac si sa nu mai gandesc cum ca mi se cuvin.

Pot spune ca, privandu-ma intentionat o perioada de unul dintre aceste daruri, nu doar ca am devenit multumitoare, dar iubirea fata de Dumnezeu a devenit mai mare si mai cu plecaciune.

Tacerea sufoca, dar si elibereaza.
Tacerea constrange, dar se si expandeaza.
Tacerea asculta, dar sufletul vorbeste.
Tacerea iarta, dar inima iubeste.

N-o sa-ti cer..

N-o sa-ti cer sa-mi dai timpul inapoi. N-o sa-ti cer sa imi dai toate trairile, toate clipele petrecute impreuna, sa-mi dai umerasul pe care iti asezam seara haina. N-o sa-ti cer sarutarile inapoi, si nici Te Iubesc-ul!

Nu, n-o sa-ti cer nimic din tot ce a fost si tot ce n-a fost intre noi. N-o sa-ti cer socoteala pentru nimic.
N-o sa-ti cer sa te uiti inapoi, si nici in jos, n-o sa-ti cer nimic. Stiu ca tot ceea ce ti-am dat a ramas intr-un loc bun si numai de ele stiute, pe care le vei stii si tu, la un moment dat.

N-o sa-ti cer sa te schimbi pentru mine, insa, poate ca ti-as cere sa ai curajul de a te uita in tine si sa observi ce nu e in regula cu tine, cu simtamintele tale.

N-o sa-ti cer nici patura inapoi si nici sa fii recunoscator pentru tot ce am facut pentru tine. Nimic n-o sa-ti cer. Pastreaza tot! Va veni un moment cand o sa-mi ceri tu, doar ca, va fi prea tarziu, mult prea tarziu.

Imi doresc doar sa fii drept. Sa oferi si sa nu ceri nimic la schimb. Sa te bucuri de tot ceea ce ai, in putinul timp care a mai ramas.

Ia tu tot! Ia tu masina, casa, frigiderul si tv-ul la care ne uitam impreuna la filme. Ia-le tu! Eu aleg sa iau lucruri mai valoroase de atat, aleg sa iau amintirile frumoase, trairile, tot binele pe care ni l-am facut reciproc si pe care nici macar nu il realizezi.

N-o sa-ti cer sa pleci din viata mea. N-o sa-ti cer ce nu poti, nu vrei ori nu stii a da.

N-o sa te intreb unde pleci cu iubirea mea. Dar, o sa dansez cu iubirea noastra ori de cate ori imi vii in gand, dar doar atata timp cat va mai fi nevoie. Cineva asteapta iubirea mea si poate chiar acum o cere.

Visele iti schimba viata? Sau viata iti schimba visele?

"Viața este o succesiune de vise. Ambiția mea este să fiu un visător conștient, atât." Swami Vivekanada

Vis-a-vis de vis s-au scris multe. Cum ca in medie o fiinta umana petrece aproximativ 6 ani din viata visand. Pe multe le uita, pe unele nu le intelege, pe altele le ignora. Unele vise vin de la supraconstient, supraconstient care este inca ancorat in tine, de la inconstient, inconstientul care a trait milioane de vieti, si constientul, care apartine acestei vieti.

Daca am da importanta viselor, daca le-am deslusi poate ca am reusi sa legam visele de realitate si poate chiar sa ne schimbe viata.
Deosebirea dintre constient si incosntient este ca dorințele aparțin mintii constiente, nevoile apartin inconstientului si e foarte important sa intelegem deosebirea dintre cele doua.

Osho spune ca visele sunt creatii ale mintii: "Mintea e ca o oglinda in care se reflecta lumea. Imaginea din oglinda nu e reala; cand oglinda nu mai e acolo, imaginea dispare. Mintea este oglinda in care lumea este iluzorie. Ori de cate ori mintea este prezenta, tot ce se intampla este vis".

Ati avut vreodata vise premonitorii? Adica un fel de deja-vu. Unde ai senzatia ca realul se transforma in fantastic.
Numai in somn mai sunt uneori si vise urate, in realitate, cand visam cu ochii deschisi, visele nu pot fi decat frumoase. Ca daca nu ar fi frumoase nu am mai visa, spera.
Poate ca ar trebui sa dormim mai putin, sa visam mai mult cu ochii deschisi si sa ne schimbam viata..visand.
Oricat de mari si frumoase ar fi visele noastre, oricat de mult ne-am dori sa ne indeplinim un vis, cand te astepti mai putin ,vine realitatea si ne loveste din toate partile, moment in care esti pus la incercare si zdruncinat din toate incheieturile: renunti la vis sau, continui sa iti indeplinesti visul? Ai ceva de pierdut? Iar daca ai de pierdut, risti sa castigi altceva?

"Distanta dintre vise si realitate se numeste actiune", asa ca nu ai altceva de facut decat sa actionezi. Mai bine sa ai regretul ca ai incercat sa-ti indeplinesti un vis, decat ca nu ai incercat desi ai fi putut, dar din teama, lasitate ai preferat sa abandonezi. Uneori e mult mai usor sa abandonezi, insa luptand pentru ceea ce iti doresti realizezi forta mare pe care o ai in tine, incat uneori te surprinzi de cate esti in stare sa faci.
Poate ca ar trebui sa ne "trezim" si sa ne urmam visele, caci fara vise nu am cunoaste fericirea, si poate ca fara vise nu am ajunge nicaieri.

Sa nu uitati sa visati, mult, putin, aici, departe, cu ochii deschisi, cu ochii inchisi, dar sa visati! Sa visati constient, frumos si inspirat!

Ti-au schimbat visele viata? Sau, viata ti-a schimbat visele?

Platesc cu iubire

“Tineti minte! Tot ceea ce facem, de la gand, privire, gest, vorba, fapta, se inregistreaza undeva, in finitul care ne inconjoara si cand plecam din viata ne intalnim cu noi, fiind direct raspunzatori pentru tot ceea ce am facut”. Valeriu Popa

Tot ceea ce facem a devenit un troc. Mai nou, chiar si sentimentele se negocieaza. Negociem totul. Negociem salariile, negociem la piata, negociem relatiile. Tu vii cu banii eu cu iubirea. Am uitat sa mai daruim. Ne prostituam existential doar pentru a ne gadila putin ego-ul care se incapataneaza sa fie doar asa cum vrea el. Am inceput sa ne dezumanizam si cel mai trist este ca am intrat in toata valtoarea asta si nu mai realizam unde am ajuns.

Dau iubire indiferent de ce-mi oferi. Dau din timpul meu fara sa te intreb de ce nu ma cauti, dau din iubirea mea fara sa te cert ca nu ma iubesti, dau din atentia mea fara sa fac bot ca nu esti prezent cand iti povestesc ceva, dau din grija mea fara sa sar la gatul tau ca nu ai fost langa mine cand aveam mai mare nevoie de tine, dau din trairile mele fara sa-ti cer socoteala ca tu nu mi le impartasesti pe ale tale.
Eu, aleg sa fiu cumulul de fapte bune pe care le fac, sa fiu iubirea pe care o daruiesc.
Cand ma voi intalni, candva, cu mine vreau sa nu regret ca nu am daruit din timpul, suflul, trupul meu celor pe care i-am intalnit chiar daca a fost vorba de cateva minute sau de luni, ani. Am daruit din ceea ce sunt. Am fost creata sa ofer, nu sa cer. Am fost creata sa daruiesc iubire, nu sa cersesc iubire. Am fost creata sa iert, nu sa judec. Sper ca, datorita existentei mele, viata cuiva a fost mai mult sau mai putin atinsa.
Nu stiu cate relatii se mai bazeaza pe iubire sincera si profund reciproca. Acum, ne scoatem pe taraba ceea ce avem de oferit. Vino tu cu cateva kilograme de bani, ca aduc si eu cateva grame de iubire. Poate nu ne iese la cantar, dar promit, iti mai cumpar cate o floare din cand in cand.

Lumea se naste iubind…

Exista oare vreo aplicatie pe telefon care sa-ti spuna sa-ti traiesti viata? Sau sa iubesti? Sa te trezeasca dimineata si sa te anunte: Azi, nu uita sa-ti traiesti viata! Sau, Azi, spune-i cuiva ca il iubesti! Inventam tot felul de aplicatii, si am uitat sa ne reinventam, aplicam ce fac altii fara sa mai gandim daca este in accord cu sufletul nostru. Aplica-ti zilnic doza de iubire si vei sti sa daruiesti.

Intalnim de-a lungul vietii oameni care ne intristeaza, care ne fac sa suferim, ne izbesc sufletul de toti peretii fara sa aiba vreo remuscare, si suferi, si urli pana cand realizezi ca tu, in fond, nu pierzi nimic, ci doar inveti despre tine, despre ei, prin ei.
Sa invatam din toate aceste experiente si sa nu raspundem raului tot cu rau, prostiei cu impulsivitate, uratului cu dispret. Cu cat esti lovit din toate partile, cu atat iti doresti mai tare sa lupti, sa (te) transformi atat cat se poate.

Ne este dat sa intalnim persoane care ne mint, care ne ranesc, nu ca le-am fi facut noi vreun rau, ci de frica sa nu fie raniti, dau in noi ca sa se protejeze, cred ei. Nu inteleg de ce mint oamenii, de ce ii amagesc pe altii si ii scalda in promisiuni doar ca sa obtina ceva si apoi adio.
Le credem promisiunile, ne epuizam energia, ne setam niste asteptari si brusc, amagirile se transforma in dezamagiri.
Posibil, sa fie prea departe de inima lor, sa umble bezmetici dupa lucruri materiale si sa uite ca de fapt ei sunt Iubire.

Am inteles pana acum, ca cei care fug de iubire, de fapt, fug de ei, nu vor sa se cunoasca pentru ca le este frica peste ce vor da, adica, peste iubirea din ei.
Iubirea nu e rea, nu mai fugiti de ea, caci va veni momentul cand veti da ochii cu ea, cand veti fi goi, fara haine si fara bani si va va cere socoteala.

Lumea se naste iubind…

“La inceput dai din ceea ce ai. Apoi, din ceea ce esti!" Arsenie Boca