Voi incepe prin a va spune o mica povestioara.
Era un preot care tinea post negru, insa intr-o dimineata a mancat desi isi luase angajamentul de a posti. Un alt preot il vede si isi spune in sinea lui: "fratele meu a mancat desi era in post". Seara, preotul care a mancat moare, iar celui de al doilea preot ii apare in vis Dzeu care il intreaba:
- Ia spune-mi, unde sa il trimit? In Rai sau in Iad?
- Vai Doamne, dar cum as putea decide eu unde sa mearga?
- De dimineata cand l-ai vazut mancand l-ai judecat, fara sa stii ca seara el urma sa moara.
Din pacate, asta facem cu totii necontenit, de la simpla judecata "vai ce rochie are" pana la judecati mult mai mari precum "cat de rau poate fi" sau "eu l-am ajutat pe el, iar lui nici nu ii pasa de mine".
Judecam, judecam si iar judecam. Constientizand propria-mi judecata, mi-am propus sa judec cat se poate de putin, iar dacă voi reusi sa inlatur definitiv judecata, va fi cu siguranta o mare realizare.
„Tu sa nu ma judeci dupa aparenta”. (C. PETRESCU)
Ne formam pareri pe care le credem adevaruri si scapam din vedere un lucru foarte important: nu luam in considerare parerea celuilalt, nu ii cunoastem povestea, ba de multe ori nici nu ne intereseaza.
Toti suntem victime si calai, judecati si judecatori. Iar daca intr-o situatie vei condamna pe cineva ca te-a judecat, la randul tau vei urma prin a judeca. Si iata-ne, un cerc vicios de judecati si judecatori.
De ce anume judeca oamenii? Se cred superiori celorlalti? Ori fiind intr-o stare de inferioritate aceasta judecata le da "o falsa putere"?
Nu mai avem rabdare sa cunoastem un om, nu mai suntem dispusi sa ascultam, sa vedem, sa intelegem. Ni se pare mai la indemana sa il judecam.
Cand spunem de exemplu ca X e rau, sau Y e prost e o judecata, fara a stii ce este dincolo de acea persoana. Majoritatea celor "rai", rautaciosi au ajuns sa fie asa dupa indelungi suferinte, tristeti, pe care nu au stiut cum sa le gestioneze, iar acest mod li s-a părut cel mai accesibil. Au existat oameni care mi-au facut rau constient sau nu, si pe care i-am judecat pentru ca nu intelegeam motivele. Am descoperit leacul impotriva judecatii: iubire + empatie + iertare. Este foarte greu sa le aplici atunci cand ti se face un rau, cand ti se pare nedrept, te perpelesti, egoul urla ca el nu poate iubi, ierta, despre empatie nici nu incape in discutie. Primul pas este sa constientizezi ca judeci, apoi sa afli de ce o faci, iar atunci cand te simti pregatit sa aplici leacul (iubire + empatie + iertare). Acest leac nu are prescriptie medicala, nici termen de garantie, nici contraindicatii. Pentru o viata mai sanatoasa se administreaza dimineata, la pranz si seara.
Cand incepi sa ai cat de cat habar de cine esti, pe unde iti este sufletul, atunci poti sa incepi sa administrezi constient leacul.
Sa lasam orgoliile de-o parte, sa avem curajul sa recunoastem cu ce ne confruntam, sa fim mai buni, mai tolerabili si sa ne dam jos aceste masti pe care ni le-am tot construit si lustruit.
Oare nu ati obosit? Nu v-ati saturat sa carati aceleasi pietre dupa voi?
