“Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi mai ales înţelepciunea pentru a face deosebirea între cele două posibilităţi”- Marc Aureliu
Lumea vrea mereu sa schimbe cate ceva. Isi schimba culoarea parului, atitudinea pentru a fi placuti, masina pentru a impresiona, hainele ca sa fie in trend, gandirea pentru a fi acceptati si tot asa.
Dar sunt si oameni care isi doresc nu doar sa schimbe ceva, ci si pe cineva. Isi aleg un partener, poate din teama de a nu fi singuri, care in prima faza pare a fi exact ceea ce isi doreau, insa cand isi dau seama ca nu e cum credeau, cum se asteptau incep sa il schimbe. Incepe sa il transforme pe omul de langa el in ce isi doreste el de fapt. Daca e gras il vrea slab, daca e bruneta o vrea blonda, daca e prea alba o vrea bronzata etc etc etc.
Am incercat candva sa schimb pe cineva, sau mai bine zis am asteptat cu rabdare ca la un momentdat se va schimba, si ca va fi omul pe care mi-l doream 100%. Si el la randu-i isi dorea sa schimbe anumite aspecte din mine. O prostie. Nimeni nu se schimba cand vrei tu, si nici cum vrei tu. Eventual sa iti faca uneori pe plac, dar de schimbat te schimbi cand esti pregatit, cand simti ca e momentul ori cand nu ai incotro. Si pentru asta e nevoie de curaj. N-ar fi mai bine sa gasesti acea persoana care sa fie exact asa cum iti doresti fara a incerca sa modelezi sufletul unui om? E adevarat ca e mult mai simplu sa ii ceri altuia sa se schimbe.
Cand ne despartim, cand suferim alegem sa ne "schimbam"..la exterior; ne tundem, ne vindem telefonul sa nu ne mai aminteasca de pozele pe care i le-am facut iubitului, ne imbracam altfel, ne mutam, ne facem alti prieteni, ne schimbam parterenul. Zicem ca o luam de la 0 si wow cat de mult ne-am schimat. Nu e decat o amagire. Pentru ca in fond, nu ai schimbat nimic in fiinta care esti.
Cand m-am despartit, iremediabil si irevocabil, am stiut ca va fi o despartire pentru totdeauna si am ales sa fac schimbarea in mine. Era momentul. Obligata de imprejurari, dar am ales sa incep din interior. M-am perpelit pret de cateva luni, luni in care am derulat 10 ani precum un film ca sa inteleg ce anume este nevoie sa schimb. A fost foarte greu, dureros sa lupt cu ego-ul meu, cu trecutul, cu obisnuintele, cu atasamentul. Dar, cu rabdare si iubire am reusit. Inca mai schimb lucruri si le voi schimba tot timpul. Dar, am ales. Acesta este primul pas pentru a incepe sa te schimbi: sa alegi. Nu alegi intotdeauna bine, insa doar alegand iti poti da seama ce este de schimbat. M-am luptat cu mine, am ales sa nu fiu o victima pentru ca lumea sa nu ma vada o victima. Am ales sa merg drept, am ales sa ma schimb si poate cine stie, usor usor sa ii schimb si pe cei din jurul meu prin atitudinea mea.
Ca sa schimbi, sa alegi, sa actionezi, este nevoie de curaj. Este nevoie de curaj sa incepi o afacere, e nevoie de curaj sa te indragostesti, e nevoie de curaj sa spui STOP! si sa o iei de la capat, e nevoie de curaj sa spui cand iubesti si sa spui ce te nemultumeste. E nevoie de curaj sa scrii despre ceea ce simti, sa te arati lumii.
Poate ca nu am eu cum sa schimb lumea, poate ca nu voi reusi sa ii fac mai buni pe oamenii care au uitat de inima lor, poate ca nu voi reusi sa ii schimb pe oamenii saraci in bogati, poate ca nu voi fi convingatoare cand voi spune cuiva sa isi schimbe camasa alba cu cea albastra. Insa, sper sa reusesc sa schimb bucati din oameni prin iubirea, bunatatea, aprecierea si respectul pe care le-o transmit.
Cand alegi sa urci pe un munte foarte inalt si destul de periculos ai nevoie de curaj. Stii ca sunt sanse sa te intorci, sau sa nu te mai intorci inapoi. E un risc. Ajungand in varf ti se schimba starea de spirit, vezi lumea cu alti ochi, vezi cat esti de mic in comparatie cu muntele si cat de mare esti in comparatie cu restul care nu au curaj sa o faca. Stii ca ajungand inapoi nu vei mai fi la fel cum erai, ceva in tine s-a transformat, te-a transformat. Orice alegere faci are si o parte buna are si o parte mai putin buna. E cu dus si intors. Unii aleg binele, altii raul. Si asa cum am invatat la chimie, ca prin amestecul a doua substante are loc o transformare, asa si omul prin "amestecul" cu o stare, o situatie se transforma. Depinde de fiecare cum se lasa transformat. Te schimbi daca accepti transformarea si alegi spre ce directie sa mergi, spre bine, sau spre rau.
Am inteles ca schimbarea este in noi, nu in afara noastra. Schimbare inseamna acceptare. Sau acceptare inseamna schimbare. Oricum, ca sa poti schimba ceva in tine este important sa te accepti, sa iti accepti deciziile, sentimentele si sa iti asumi.
Nu trebuie sa asteptam pe cineva, sau ceva anume ca sa se intample schimbarea. Schimbarea incepe cu tine, din tine. Uita-te la tine, uita-te in tine, vezi ce nu-ti place si schimba, vezi ce te impiedica sa evoluezi si schimba. Impaca-te cu trecutul, accepta-ti gresilele pe care le-ai facut. Schimba-te intr-un om mai bun, mai iubitor, mai fericit.
Vad tot mai multa lume trista, ingandurata, fara licarire in privire. De ce? Pentru ca nu au curaj? Nu vor sa se accepte asa cum sunt? Nu se iubesc suficient de mult? Le e teama sa iubeasca?
Scriu pentru minunea care am aflat deja ca sunt si scriu pentru minunea care esti si poate nu ai aflat inca, insa sunt convinsa ca fiecare va afla asta la un moment dat..
