Relatii si carii

Probabil ca ati mers macar o singura data in viata aceasta la stomatolog. Si stiti ca exista un adevarat "ritual" de indepartare a cariei si de reparare a dintelui. Se inlatura intreaga zona cu probleme, se pune tratament (daca e cazul), se curata,  se pune plomba cu o mare precizie si minutiozitate pana iese opera de arta si pleci de acolo ca si cum ai avea un dinte nou. Nu mai doare, nu mai miroase, nu mai incomodeaza.

Mi-am dat seama ca unele relatii sunt precum cariile. In ultima vreme am vazut relatii cari mai di cari cu probleme. 
Sunt cupluri care daca nu rezolva maseaua cariata din timp,  vor sta cu ea pana va putrezi, pana se va imputi, pana cand nu vor mai avea ce face si va trebui extirpata.

Dar cum ramane cu relatiile "cariate"? Exista vreun tratament? Ce fac cei cand vad ca nu mai functioneaza cum trebuie acea relatie? Au tendinta de a-l extirpa pe celalalt din viata lor?  Sau isi face fiecare o autoanestezie pentru a nu mai vedea/auzi ceea ce nu merge bine in asa zisa relatie de iubire? Anestezie care, atunci cand s-a dus efectul, ii trezeste la realitate. Tot ce se crede ca e pus sub anestezie acum se dezmorteste si incepe sa doara mai tare decat si-ar fi imaginat. Un Ketonal forte, va rog! Ah, dar inca doare, si urla de durere, si repeta anestezia, si o tot repeta, pana ajung sa fie vlaguiti de orice putere, lipsiti de orice dorinta, incremeniti in propria ignoranta.

Relatia cu cari te confrunti spune mult despre cine esti tu cu adevarat in acel moment.
Iti lipseste curajul, increderea ca cine esti tu cu adevarat nu depinde de o persoana, esti dezdumnezeit, esti gol si cersesti iubire, orbecai in acest lumesc fara nicio tinta si niciun Dumnezeu, traiesti intr-un cerc vicios al dependentilor penibili.

Cand mergi la stomatolog este pentru ca tu ai ales asta,  la fel se petrece si cand vrei sa iesi dintr-o relatie cariata, toxica, TU si doar tu alegi cand sa iesi.  Pana atunci, vise placute in agonia ta de muribund. Suntem mai morti decat mortii. Valul ignorantei, al angrenarilor swadistanice te duc in gropaciune, acolo unde abia daca mai zaresti lumina.

Asa cum multi au frica de dentist, asa multi au si frica de a nu fi parasiti. Dar nimeni nu paraseste pe nimeni. Doar se incheie un capitol pentru a se putea face loc pentru urmatorul, iar atunci vei putea rade din nou,  cu toti dintii curati si luminati.

Unora, care sunt mai norocoși,  viata le intinde mana, le da sansa sa iasa din relatiile cariate, le arata ca se poate si altfel, cu iubire si pace, si nu cu dependente toxice si sexualitate inferioara, cu gelozii si posesivitati.
"Decat sa ai o relatie de groaza fara de sfarsit mai bine sa ai un sfarsit de groaza. " G.B.

Nu exista relatii perfecte si nici oameni perfecti, tot ce poti face este sa iti doresti sa evoluezi, sa iti doresti sa transcenzi acele stari limitatoare care te conduc in purgatoriul deziluziilor, sa alegi sa evoluezi din floare in floare si din chakra in chakra pana la nivelul ultim de indumnezeire. Cand vei trezi focul launtric totul va fi cu putinta, imposibilul devine posibil, iar grotescul va fi inlocuit de frumos si armonie.

Pentru a te transforma, trebuie ca tu sa faci ceva, sa nu astepti pana te vor manca cariile. Ai posibilitatea de a alege daca sa ramai cu maseaua cariata, masea care, mai devreme sau mai tarziu le va afecta și pe celelalte, sau daca alegi extirparea ei, daca alegi anestezia totala sau partiala. E un pas foarte mic spre anestezia totala, incat nici nu realizezi si te trezesti lipsit de vlaga, fara nicio bucurie, apatic.

Unii, cred ca daca partenerul este gelos inseamna ca il iubește, ca ii pasa. Greșit. E doar privit ca pe un bun pe care crede ca l-a cumparat de la Mall si are drepturi asupra lui, ba chiar are si certificat de garantie,  iar atunci cand nu mai corespunde criteriilor din mintea lui inchipuita ii spune: imi pare rau, dar nu mai functionezi asa cum trebuie si ti-a expirat si garantia.

Relațiile mature bazate pe iubire reciproca aduc frumosul, pacea, lumina, armonia.
"Iubirea matura presupune cuprinderea sufletului celuilalt in sufletul nostru." (N. Catrina)

Pictura de Rene Magritte - Indragostitii, 1928

Pentru ca TU

Am plâns atat de mult în viața asta încât as fi putut inunada o planeta. Pana intr-o zi când în timp ce plângeam m-am intrebat: Dar eu după cine plâng, de fapt? Oricum, constatasem ca-mi plângea egoul, el era cel care credea ca a pierdut, ca a fost mințit,  trădat,  abandonat. Azi plângeam de dorul lui, și mi-a revenit aceeași intrebare: După cine plângi,  fato? Mno, am fost sincera cu mine și mi-am răspuns,  plângeam după Dumnezeul pe care Îl văzusem în el, plângeam după Dumnezeul pe care l-am căutat cu disperare și pe care l-am regăsit în el. Căci altfel, el e doar un om, cu defecte, calități, care mai și greșește,  însă am văzut în el paradisuri de care el nici măcar nu e conștient.  L-as putea privi o viață,  și poate încă vreo 3 și tot nu m-as satura. El, fără sa știe,  mă duce Acasă, acolo unde mă întâlnesc cu mine insami. Ador sa îi privesc ochii, sa simt Cum mă pătrunde direct în inima, ador linstea ce mi-o da inima lui, iubesc ca exista doar prezent, și exista doar Noi.
Oare unde ti-e curajul de a-ți înfrunta temerile, de a-ți da voie sa fi fericit? De ce te ascunzi, când eu vreau sa te văd,  de ce îți ții sufletul închis când eu vreau sa-l ating? De ce ti-e frica de iubire? Pentru ca vei da de tine întreg?  Lasa-mă sa pătrund în inima ta, lasa-mă sa te iubesc așa Cum nimeni nu te-a mai iubit. Când sunt cu tine nu am aer și nici trup, nu mai sunt om, sunt doar un sine. Îl vreau pe tine în mine pana devenim un sine. Am cerut iubirea, ca și tine. Am fugit desculță spre iubire fără sa îmi mai pese de lumescul ce mă înconjura, am dansat prin ploaie îmbătata de iubirea ta iar inima îmi sarea din piept dornica sa te întâlnească, fericita sa mă regăsească. Oare unde ești acum când doar ce te-am regăsit?