Daca as fi fost barbat..

Daca as fi fost barbat? Cu siguranta as fi fost barbat. Dar barbat, nu băiet. Baieti "ie" multi.
Daca as fi fost barbat as fi riscat, fara sa imi pese ca imi ciopartesc din asa zisa masculinitate.
Daca as fi fost barbat as fi recunoscut ce ma doare, ce ma nelinisteste, ce ma fericeste fara sa ma gandesc ca voi fi prost inteles. As fi ales sa fiu primul barbat de pe Venus pentru a putea intelege femeile, pentru a stii cum sa le vorbesc, cand sa le ascult, sa inteleg din ce sunt facute..

Ma intreb ce se intampla cu mamele de baieti, ce educatie le dau si dupa ce legi isi cresc baietii, ca doar ele sunt femei, doar ele stiu prea bine prin ce trece o femeie, cum iubeste, cum sufera. De ce nu spun toate lucrurile astea si baietilor lor ca ei sa cunoasca mai bine femeia? Sa o cunoasca, sa o respecte si sa o iubeasca in toate starile ei.
Se incapataneaza ele sa faca din ei adevarati barbati, cred ele.

Nu stiu cum aleg alte mame sa isi creasca baietii, eu insa stiu cum aleg sa il cresc pe al meu baiat. Aleg sa il cresc cat pot de corect, sa aiba coloana vertebrala, sa stie cum sa transmita cand are ceva de spus, sa plece dintr-un loc daca simte ca nu ii mai apartine, sa nu lase pe nimeni sa il schimbe, sa stie sa aleaga ceea ce este bun si frumos de la viata. L-as invata tot ce se poate despre specia umana, despre psihologie, sa recunoasca cel ce ii e prieten adevarat sau dusman sa intre in contact cu cat mai multi oameni, doar asa i-ar putea cunoaste mai bine si doar asa s-ar cunoaste pe el mai bine. Il las de pe acum sa aleaga el cand e ceva ce il vizeaza, il las sa incerce singur sa faca ceva pana reuseste chiar daca lui i se pare dificil, il incurajez si ii arat cat este de minunat. Cand nu voi mai fi langa el, vreau sa am linistea ca a devenit un Barbat care are notiuni despre ceea ce inseamna viata si cum sa fii Om. Pentru mine parerea lui conteaza, si ii arat ca iau in calcul ceea ce isi doreste in limitele posibilului specifice varstei, il invat ce inseamna NU si ii aduc argumente chiar daca uneori nu ii sunt pe plac.
Il ajut sa gaseasca un echilibru intre inima si minte.

Daca as fi barbat.. Dar cum nu sunt barbat.. Voi ajuta totusi cu ceea ce am invatat, constientizat pana acum, sa asez cateva bucati in constructia a ceea ce va deveni el, la un moment dat, un Barbat.

Fericirea are chipul tau!

Multi oameni se perinda prin vietile noastre, prin suflete, pe strazile si in casele noastre, insa nu multi si raman. Unii ne impacteaza putin, altii ne ravasesc si ne zguduie fiinta. Nu oricine te poate face sa ajungi la tine, sa iti dea jos toate straturile pe care le-ai asezat ani buni cu sarguinta, ani in care ai crezut ca te stii. Pana in momentul cand apare acela care te-a aflat si asa ai aflat cat de incomplet erai.

Te bucuri cand iti cumperi o haina noua, cand primesti flori, si rosesti la cate un compliment neasteptat. Dar, pana nu simti fericirea atunci cand te uiti in ochii lui, pana nu iti bate inima, biata de ea de parca mai mai sa iti iasa din piept, pana nu iti tremura toti muschii, si simti cum celulele din zona de control a activităților motorii te lasa, de parca ai suferi de Parkinson, pana cand iti dai seama ca oricat te-ai stradui sa scoti un sunet gura ti se inclesteaza pentru ca ceea ce simti e mai presus de cuvinte, pana nu devii constient ca esti una cu respiratia ta, nu iti dai seama ce el e fericirea ta, din tine.

Sunt momente cand plangi de dor, si te intrebi: Tu dor, unde te-ai dus? Sunt momente cand simti ca tot ceea ce trebuie sa faci este sa ai rabdare, sa iubesti curat. Sunt momente de care trebuie sa te bucuri oricat de putin sau mult ar dura, insa daca te ravasesc, cu siguranta acel cineva te-a facut sa te uiti catre tine, sa ajungi la tine. Si il recunosti, si il adori atunci cand te uiti la el pentru ca te vezi pe tine intreg. Simti ca nu l-ai intalnit doar in viata asta, simti ca dincolo de toate simtamintele este ceva memorat in ADN, care vine de dincolo. Simti ca ai sentimentul de Acasa, de regasire.

Ca sa ajungi la nivelul cel mai profund al fiintei tale nu este nevoie decat sa recunosti tot ceea ce te-a ravasit, sa il accepti pe celalalt ca facand parte din tine si sa risti orice si oricat daca simti ca el este fericirea. Sa te accepti pe tine asa cum esti in calitatea de a fi om si sa il lasi pe celalalt sa activeze doar butoanele de ON din tine.
Fericirea este mai mult decat un chip, fericirea vine si iti da jos toate miturile pe care le-ai construit, vine si te intoarce pe dos ca pe o camasa, te dezgoleste de toate principiile si te lasa pe tine sa alegi. Tu poti sa alegi fericirea prin eliberarea crezurilor, stereotipurilor ori din teama, teama de a nu te arata in toata savoarea ta, poti sa alegi sa nu joci cu cartile pe fata, insa nici fericirea nu o poti cunoaste.

Ceasul ticaie, timpul nu sta sa ne gandim si sa ne tot razgandim noi pana cand credem ca va fi momentul potrivit. Momentul este sa actionezi acum pentru a-ti gasi si construi fericirea. Mult timp nu mai avem, desi uitam deseori asta. In loc sa amanam ceea ce vrem cu adevarat, din teama de a nu fi judecati, mai bine am trai dupa regulile inimii noastre pana nu ne apropiem prea repede de sfarsit.

Fericiti cei cu inima curata..

EA este..

De-a lungul vietii avem tot felul de prieteni; unii mai apropiati, altii pentru o scurta perioada, cert este ca pe toti ii numim prieteni. Ne place sa ne imprietenim, dar cati construiesc prietenii solide si de durata? Unii apar in viata noastra pentru a ne invata cate ceva, despre viata, despre noi, despre ei, altii apar ca sa ii invatam noi pe ei.
Am avut prieteni, prietene, pe unii ii mai vad si azi, de altii aud foarte rar, pentru ca fiecare a luat-o pe drumuri diferite. Acum au ramas pe langa mine doar prietenii adevarati si de calitate. Ii respect si iubesc pe fiecare. Fiecare este pentru mine deosebit. Insa acum voi vorbi despre EA.

Acum cativa ani, prin 2008 mai precis, am cunoscut-o pe EA. I se citea candoarea in ochi si frumusetea pe chip. Am placut-o mult si simteam ca si ea ma place. Se spune ca iubirea o gasesti in cele mai ciudate moduri si atunci cand te astepti cel mai putin. Pe ea am cunoscut-o la un interviu. Da! Eram in cautare de job, aplicam intens la mai multe job-uri care mi se potriveau, iar la un moment dat m-a sunat ea, pentru a stabili o intalnire pentru un post intr-o multinationala. In dimineata cu pricina m-am aranjat, mi-am luat si tocurile pentru ca asa e frumos, plus ca prima impresie conteaza. Cladirea unde trebuia sa ajung era la Herastrau. Exista totusi o mica problema. Mai aveam 20 min pana la ora stabilita iar eu eram pe partea cealalta a lacului. Daca as fi luat un taxi ar fi facut Ocolul Herastraului in 20 de ore, asa ca mi s-a parut mai rapid sa iau....vaporasul.:) Si cum minutele treceau a trebuit sa sun sa anunt ca voi intarzia cateva minutele deoarece ma aflu pe vaporas. Tin si acum minte pauza din telefon, timp in care ea clar s-a socat. Cine sa se duca la interviu cu vaporasul..totusi? Si dupa ce am fost clatinata de vaporas, si clatinandu-ma si pe tocuri pe un drum neasfaltat, am ajuns in cele din urma in imperioasa cladire. Ei bine, jobul nu mi se potrivea, insa ea, draga de ea, m-a intrebat daca sunt de acord sa imi trimita cv-ul la o alta companie, companie unde urma si ea sa se angajeze. Si asa am devenit colege, apoi usor usor prietene.

Cand ma gandesc la EA acest cuvant "prietena" pare atat de lipsit de sens si esenta. Ea este mai mult decat o prietena, ea este o parte din mine, ea este ratiunea si simtirea mea, atunci cand eu mi le pierd, este acolo de cate ori cad ca sa ma ridice, sa ma imbratiseze cand plang, sa ma incurajeze cand sunt confuza. Ce apreciez cel mai mult la ea este ca ma lasa sa ma descurc singura, sa iau deciziile pe care le consider eu, ea doar este acolo in cazul in care tip de tristete, sau urlu de fericire, ea este acolo indiferent daca alegerile mele sunt corecte sau nu, este acolo tot timpul pentru mine, precum o mama care isi observa puiul din umbra, stie tot ce face insa il lasa pe el sa actioneze, ea fiind acolo oricand acesta ii cere ajutorul.
Ea este umarul pe care pot plange, mana care ma mangaie, zambetul care imi alina tristetile, ea este amuleta mea. Stiu ca ea nu ma judeca. Pot fi eu insami fara sa ma gadesc ce parere si-ar putea face despre mine. Nu e nevoie, nu si-a facut doar o parere despre mine, stie perfect cine sunt si ma iubeste asa cum sunt. Iar eu o iubesc sincer si neconditionat in viata asta, si din alte vieti.
EA este..

INfidelitate

FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

Suna bine acest latinesc "fidelis". Eu l-as scrie "fi delice". Iubeste cu delice, nu cu plictis. :)
Aparent, diferenta dintre INfidelitate si ÎN fidelitate nu e prea mare. Totul consta intr-o "caciulita" pe care o poti pastra sau o poti imprumuta, si o mica pauza intre cele doua cuvinte, pauza de care avem uneori nevoie.
Ani de zile am crezut in fidelitate. Credeam ca atunci cand iubesti nu ai nevoie de altceva..in plus.
Sunt oameni carora le este suficienta o singura persoana, altii care au nevoie de mai multe persoane pentru a se simti impliniti. Fiecare face cum simte, cum isi doreste si cel mai bine ar fi sa invatam sa nu mai judecam.
Dupa mai multe cugetari, constientizari, experiente, am inteles ca nimic nu trebuie sa fie asa, sau asa, corect sau incorect. E bine sa faci ceea ce simti si ceea ce are nevoie sufletul tau, care de multe ori nu este inteles de alte suflete. Si nici nu trebuie. Sufletul tau este tot ceea ce conteaza pentru tine.

Am inteles ca indiferent daca TU esti iubita oficiala, ori daca el are o iubita oficiala iar tu esti cea de-a "noua", tot ce conteaza este ceea ce este intre TINE si EL. Nimic altceva. Iubeste oficial! Acele momente, trairi in care simti ca nu mai ai nevoie de nimic, ca timpul se opreste pe loc iar inima incepe sa iti bata din ce in ce mai tare sunt momentele tale de cea mai mare oficialitate.
Toti vrem iubire, cautam iubire, dam iubire asteptand iubire la schimb. Ne schimbam iubitele/iubitii ca sa mai adunam niste iubire. Oricata iubire am avea in noi, dispusi sa o impartim cu ceilalti, oricat de mult ne-am iubi si oricat de frumos si divin este momentul cand iubesti, nimic nu se compara cu trairea de a fi iubit de cel pe care il iubesti si tu.
"Daca nu era cu tine, te-nsela cu tine." zise Uzzi. Eu as zice: Daca nu era cu tine, te iubea tot pe tine. :)