EA este..

De-a lungul vietii avem tot felul de prieteni; unii mai apropiati, altii pentru o scurta perioada, cert este ca pe toti ii numim prieteni. Ne place sa ne imprietenim, dar cati construiesc prietenii solide si de durata? Unii apar in viata noastra pentru a ne invata cate ceva, despre viata, despre noi, despre ei, altii apar ca sa ii invatam noi pe ei.
Am avut prieteni, prietene, pe unii ii mai vad si azi, de altii aud foarte rar, pentru ca fiecare a luat-o pe drumuri diferite. Acum au ramas pe langa mine doar prietenii adevarati si de calitate. Ii respect si iubesc pe fiecare. Fiecare este pentru mine deosebit. Insa acum voi vorbi despre EA.

Acum cativa ani, prin 2008 mai precis, am cunoscut-o pe EA. I se citea candoarea in ochi si frumusetea pe chip. Am placut-o mult si simteam ca si ea ma place. Se spune ca iubirea o gasesti in cele mai ciudate moduri si atunci cand te astepti cel mai putin. Pe ea am cunoscut-o la un interviu. Da! Eram in cautare de job, aplicam intens la mai multe job-uri care mi se potriveau, iar la un moment dat m-a sunat ea, pentru a stabili o intalnire pentru un post intr-o multinationala. In dimineata cu pricina m-am aranjat, mi-am luat si tocurile pentru ca asa e frumos, plus ca prima impresie conteaza. Cladirea unde trebuia sa ajung era la Herastrau. Exista totusi o mica problema. Mai aveam 20 min pana la ora stabilita iar eu eram pe partea cealalta a lacului. Daca as fi luat un taxi ar fi facut Ocolul Herastraului in 20 de ore, asa ca mi s-a parut mai rapid sa iau....vaporasul.:) Si cum minutele treceau a trebuit sa sun sa anunt ca voi intarzia cateva minutele deoarece ma aflu pe vaporas. Tin si acum minte pauza din telefon, timp in care ea clar s-a socat. Cine sa se duca la interviu cu vaporasul..totusi? Si dupa ce am fost clatinata de vaporas, si clatinandu-ma si pe tocuri pe un drum neasfaltat, am ajuns in cele din urma in imperioasa cladire. Ei bine, jobul nu mi se potrivea, insa ea, draga de ea, m-a intrebat daca sunt de acord sa imi trimita cv-ul la o alta companie, companie unde urma si ea sa se angajeze. Si asa am devenit colege, apoi usor usor prietene.

Cand ma gandesc la EA acest cuvant "prietena" pare atat de lipsit de sens si esenta. Ea este mai mult decat o prietena, ea este o parte din mine, ea este ratiunea si simtirea mea, atunci cand eu mi le pierd, este acolo de cate ori cad ca sa ma ridice, sa ma imbratiseze cand plang, sa ma incurajeze cand sunt confuza. Ce apreciez cel mai mult la ea este ca ma lasa sa ma descurc singura, sa iau deciziile pe care le consider eu, ea doar este acolo in cazul in care tip de tristete, sau urlu de fericire, ea este acolo indiferent daca alegerile mele sunt corecte sau nu, este acolo tot timpul pentru mine, precum o mama care isi observa puiul din umbra, stie tot ce face insa il lasa pe el sa actioneze, ea fiind acolo oricand acesta ii cere ajutorul.
Ea este umarul pe care pot plange, mana care ma mangaie, zambetul care imi alina tristetile, ea este amuleta mea. Stiu ca ea nu ma judeca. Pot fi eu insami fara sa ma gadesc ce parere si-ar putea face despre mine. Nu e nevoie, nu si-a facut doar o parere despre mine, stie perfect cine sunt si ma iubeste asa cum sunt. Iar eu o iubesc sincer si neconditionat in viata asta, si din alte vieti.
EA este..