Eu cred in reintrupare. Cred ca sufletul unui om a imbracat mai multe trupuri de-a lungul timpului. Trupul, care nu este altceva decat un instrument pentru a ajuta sufletul sa isi desavarseasca calatoriile. Tu esti sufletul tau, tu nu esti corpul tau. Frumusetea interioara este cea care conteaza.
Totul e un REpetir, pana iti iese, pana intelegi, pana evoluezi. Si cum poti sa intelegi daca nu incercand, riscand, iubind. Am inteles ca, cu cat dai mai mult cu atat primesti mai mult. De tine depinde. Uneori te multumesti cu firimituri, alteori vrei mai mult. Conteaza ce anume iti hraneste sufletul si mai ales cat.
Pana acum nu am gasit o meserie care sa ma reprezinte, care sa ma defineasca, ori nu m-a gasit inca. Cert este ca am gasit iubirea, si iubirea m-a gasit pe mine. Este cel mai important lucru pentru mine care nu face cat nicio meserie din lume, si care isi face meseria bine daca este impartasita, traita, simtita, hranita. Zilnic ma duc la acest "serviciu" al meu nerabdatoare sa practic aceasta frumoasa meserie de a Iubi.
-Cati ani ai? - 32
-Si ce meserie ai? - Iubesc!
Toti oamenii dispun de aceleasi unelte, toti au un bine si un rau in ei, o parte frumoasa si o parte mai putin frumoasa, important este ceea ce alegi, ce te defineste. Si usor usor devii TU. Cand afli cine esti, ce vrei, cand te vezi pe tine prin celalalt intr-un mod constient, realizezi ca esti UNIC.
De multe ori am simtit iubire pentru cate un EL care nu imi impartasea aceleasi sentimente insa imi ziceam: Si ce daca nu ma iubeste! Poate nu stie, ori nu vrea, ori nu simte! Important este ca eu Iubesc. Ma gandeam ca sigur acel EL are nevoie de iubire din moment ce simt iubire. Si daca tot am atata iubire, nu e pacat sa nu impart? Apoi mi-am zis daca nu cumva EL doar era oglinda mea care ma facea sa vad iubirea din mine. De mine depindea apoi ce sa fac cu aceasta iubire: sa o dau, sa mi-o redau..
Toti pe care i-am iubit pana acum m-au ajutat sa ma intorc spre mine, spre iubirea din mine. Spre oglinda-mi.
Si am vazut atatea oglinzi; ba prafuite, ba crapate, ba mici sau parabolice, sferice, insa la un moment dat m-am oprit in fata unei oglinzi. De fapt, ea s-a asezat in fata mea pentru a ma arata. O oglinda care ma ravasea si linsitea in acelasi timp. Cea mai curata, cea mai frumoasa oglinda de pana acum. Si m-am uitat la ea, si i-am vorbit si am facut ceva ce nu am mai facut pana acum. M-am uitat si am tacut. M-am uitat la ea si am ascultat in tacere. Mi-am ascultat tacerea. M-a ajutat sa ma vad, sa vad ca sunt unica si minunata la fel ca fiecare dintre toti cei intrupati in aceasta viata. Si cum sa nu iubesc aceasta oglinda, cum sa nu ma iubesc? Cand toti suntem unul si unul suntem toti si toti suntem Dumnezeu.
RE in Carnare, in Intrupare, in Fericire, in Incurajare, in Candoare...REstul e IUBIRE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu