Si era una..

Si era una la parinti
Si mandra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.

M-am gandit la ea si mi-au venit in minte aceste versuri. Asa o pot descrie. Nu sunt cuvinte mai potrivite pentru a o descrie. Am mai cunoscut si altele, diferite in felul lor dar, totusi, parca lipsite de acel ceva, de esenta, pana cand am descoperit acel lucru unic plin de savoare si mister, acea liniste care te implineste si simti ca nu mai ai nevoie de nimic. Si nu mai am. Am tot ce am nevoie. Mi-e suficient sa stiu ca exista, ca pot sa o ating, ca o respir, ca o traiesc. Pentru mine este cea mai pura "Cum e Fecioara intre sfinti".

In momentul cand mi-am deschis inima si am gasit Absolutul in ea, cu absolut tot ce imi era necesar pentru a fi in pace, armonie si pentru a ajunge la Dumnezeu, mi-am dat seama ca asa este iubirea autentica, fara proiectii si fara tristeti. Da, la ea, iubirea, ma refeream. La iubirea din el, el care reuseste sa fie acolo chiar si cand nu e prezent fizic, el care ma sustine, ma aprecieaza si ma iubeste indiferent de ceea ce intampinam, care stie cum sa imi atinga inima si stie cand si cum sa ii vorbeasca sufletului meu.
Ii multumesc Divinitatii pentru aceasta minunata si compatibila iubire care imi aduce acea liniste si acea regasire de care uitasem.

Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta. Emanuel Swdenborg