De ce sa nu ne traim, in loc sa ne murim

 Totul acum se petrece intr-un mod foarte accelerat. Ofera cel care are, primeste cel care poate. Nu mai e timp de tanjeala. Acum trenul nu mai opreste in gara, trebuie sa urci din mers, daca te tin balamalele. Multi incep sa se trezeasca, sa se miste, sa se traiasca cu tot ce vine catre ei, altii sunt in continuare intr-un somn profund. Sunt mai morti decat mortii. Zombii imbracati de la Versace. Dar nu pentru ca asta isi doresc. Nu, nu. Ci pentru ca traumele, fricile, orgoliile, teama de a fi vulnerabili si dezbracati de masti ii tin captivi in iluzia mintii. 

De ce sa nu ne traim, in loc sa ne murim?

Cand simti iubire o traiesti, o savurezi, o impartasesti, ti-o impartasesti pentru ca ai. Iubesti iubirea si iubesti viata. Nimic altceva nu mai conteaza, decat Aici si Acum.

Cand cineva nu te alege , este momentul perfect de a te alege pe tine insuti. In spatele oricarei respingeri, oricarui atac, oricarei dominari, se afla ceva bun, dar asta depinde doar de tine ca sa vezi, daca vrei. Daca nu, te ascunzi in spatele tuturor traumelor si ranilor stiute sau nu, si ramai o victima. Aceasta e varianta cea mai usoara, aparent, dar care nu te duce nicaieri, ci din contra te afunda si mai mult. 

De ce e greu sa iesim din starea de victima?  De ce ne e greu sa ne dam toate mastile jos pe care le-am asezat cu atata migala una peste alta? Pentru ca procesul vindecarii doare teribil de tare, te intoarce pe toate partile, te dezgoleste si te rasuceste pana ajungi la esenta ta, precum o haina pe care o bagam in masina de spalat, careia ii punem balsam, o spalam la cate grade este necesar iar cand s-a terminat programul o scoatem uda, sifonata, imbarligata printre alte haine, dar frumos mirositoare. O scoatem, o uscam si apoi o calcam si voila, arata ca noua. Cam asa arata procesul vindecarii, esti nou, pur fara atasamente, fara dorinte si fara asteptari. E important sa fim recunoscatori tuturor celor pe care ii intalnim, experientelor traite oricat de triste, dureroase ar fi pentru ca ne scot din iluzie, din vraja mintii, iar toate acestea nu fac altceva decat sa ne duca inspre noi insine. Avem nevoie de toti oamenii din viata noastra, de toate experientele pentru ca doar asa putem ajunge la sursa noastra. Totul este perfect cum e si nu altfel.

Sa (ne) iertam mult, sa (ne) iubim si mai mult si sa ne traim viata, a noastra si nu a altuia. 

Sa ne traim si sa nu ne murim inainte de a ne fi trait!